Sarbatori fericite!

Precum spunea Bob Hope : "Ideea mea despre Craciun , veche sau noua , consta intr-un lucru foarte simplu : iubire fata de ceilalti. Ramane o singura intrebare : de ce asteptam Craciunul pentru a face lucrul acesta ?"

Am invatat ca de sarbatori trebuie sa suferim o schimbare, in sensul bun al cuvantului, bineinteles. De sarbatori trebuie sa incercam sa fim.. mai buni, mai darnici si mai iubitori. E timpul sa dati glas sentimentelor frumoase! Sarbatori fericite alaturi de cei pe care-i iubiti! Pastrati in inima spritul Craciunului, caci numai astfel.. al vostru suflet o sa fie fericit si implinit! Multa iubire!

Precum spune si el..

..doar pentru ca ma doare, asta nu inseamna ca sunt ranita.

Indrumare la suprimare

Dumnezeu (iti) inchide o usa, dar (iti) deschide o fereastra. Asa se spune. Mai exact, asa spune gura lumii. Cu ce scop, Doamne? E un gest subtil? E un semn, oare, c-ar trebui sa ma proiectez pe geam?

Suflete altfel. Fara cale de-ntoarcere. Orbire violenta.

Asta se intampla cand unul vrea 'totul', iar celalat 'nimicul'.

-Nu uita, iubitule, precum spunea si Paler : "sa nu dispretuiesti lucrurile mici, caci o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face soarele niciodata: sa lumineze in întuneric." Singurul meu regret, dupa cum bine stii, e acela ca am fost luminata mult prea tarziu, insa regretele-mi sunt tardive. La dracu' cu tot!

Acum inteleg totul.

(..)

"'Vad!", zise orbul.

Intr-adevar..

..ca sa obtii ceea ce vrei, trebuie sa stii ceea ce vrei! Am simtit-o.. si inca o simt pe pielea lui!

...pentru ca unele 'indicatii scenice' sunt mai importante decat actul in sine.

Te iubesc.. si maine o sa te duc sa vezi marea.

Doar asa, pentru ca e marti.

Cat de usor e a vorbi.. (Doctrina hiperbolica)

Un sapient spunea : "Nu lasa fleacurile sa-ti tulbure pacea mintii. Viata e mult prea pretioasa pentru a fi sacrificata celor trecatoare si marunte. Ignora totul. Ramai consecvent."

Un alt filosof zicea : "Sa nu ai tot ce-ti doresti este o conditie a fericirii."

Cu siguranta.. cel din urma avea destule, caci altfel nu imi explic anumite fenomene. Mie, de pilda, mi se intampla sa-mi lipseasca exact 'acel ceva' de care am nevoie pentru a fi fericita. De unde stim care este lucrul de care avem nevoie pentru a gasi fericirea? Sau mergem pe principiul celui dintai intelept si lasam.. toate acele fleacuri, maruntisuri anodine, nesemnificative.. deoparte si inaintam cu fruntea sus? Sau ce-ar fi ca eu sa merg pe-al meu principiu? Ce-ar fi sa le dau atentie, dimpotriva, lucrurilor trecatoare si marunte, tocmai din cauza faptului ca sunt trecatoare.. si ca n-am sa le mai intalnesc niciodata..(?) Ce-i drept, e interpretabil, dar.. da, asa e! Evrika! O sa raman consecventa in ale mele idei arhaice, in ale mele conceptii stupide, caci astfel, in timp ce toti nu vor fi decat niste efecte catastrofale, nimicitoare si nefericire ale propriilor decizii , eu o sa raman in urma lor, in departare, cantand fericita.

Metamorfoza personalitatii.

'Nu ma schimbi!', un alt imperativ care ma irita teribil. Discutam, acum ceva zile, cu anume persoana (o 'ea'), care.. pare-se ca mi se vrea apropiata. (Nici gand, a-propos!) (..) Si-mi spunea ca ar vrea sa se schimbe. Nu stie cum, dar ar vrea. Parca ar vrea sa fie mai apatica, mai pasiva. Mai indiferenta. - auzise de la fiestecine ca indiferenta doare. (Si doare, scumpa mea? Doare tare? Unde doare? Si daca doare, nu plangi? Si daca plangi, cine te ia in brate? Si daca nu-i nimeni acolo, sa o faca, cine-i vinovat?) (..) Poate ca cel mai intelept ar fi.. ca uneori sa iti pui intrebari in plus, sa vii cu idei de inovatii in ceea ce privesc vorbele din popor, caci.. 'lumea stie a vorbi, a privi, dar nu stie a simti, a gandi si a iubi.' Poate ca ar trebui sa te schimbi. Poate ca el nu vrea sa fii o alta 'tu' , ci doar 'tu' mai buna. Mai mulata pe el. Mai gandeste-te. N-ai vrea sa ramai cu bratele intinse.

Deziderat

I-am spus sa o asculte, atunci cand tace. Sa o iubeasca.. chiar si-atunci cand urla si-l bate-n piept cu pumnii , caci e candida si priincioasa. Si ca-l iubeste mult. Si cand mai da in el.. si cand mai zbiara-n cer, s-o zbuciume violent de par.. si doar sa o sarute.

-Calmeaza-te, iubito! Stii ca-mi pare rau!

Infama cu anume valori in plus. Sau in minus.

Am devenit ceea ce nu mi-am dorit niciodata. Am devenit copila de mai devreme. Cea care trebuia sa apara si sa se dezlantuie mai tarziu decat isi propusese. Mai tarziu de acel timp in care inca se-ntreba daca vreodata o sa existe un baietel care o sa-i spuna ca are rochia frumoasa. Am devenit ceea ce n-am vrut niciodata sa devin. Am devenit o alta. O alta decat sunt eu. O alta 'eu'. Acea 'eu'. M-am pierdut. Tot ce mai am acum e doar imaginea unui caiet caruia ma destainui. Altcuiva n-am cui. Si de ce as avea? Oricum nu merit. Oricum niciodata n-am meritat nimic din ce-am primit. Poate ca asta a fost si promordiala cauza pentru care n-am stiut sa-mi pastrez cele daruite. (..) Regretabila esti, clipa! Te regret si te te vreau impietrita.

Sau poate ca e momentul sa-mi cumpar o rochie noua.