O parte din ea.

Se simte subestimata, valorile-i morale nefiindu-i apreciate pe masura. Va compatimesc, oameni buni.. si va inteleg, pe de alta parte! Nici macar ea nu stie cat de valoaroasa este. Va afla, odata cu voi.. si-si va da seama cat de speciale sunt partile sale, atunci cand isi va scoate toate mastile si va da glas lucrurilor negandite, gandite si nespuse. Nu incercati s-o cunoasteti. E ca si cum ai incerca sa surprinzi petalele unei flori.. fotografiate-n alb-negru.. si sa reusesti, intr-un final, sa i le smulgi in culori vii. Efortul depus reprezinta ceea ce eu numesc 'betie cu apa rece'. Da, intr-adevar, vom reusi sa ne imbatam cu apa rece! Niciodata n-ai sa gasesti o vie culoare in esenta ei. Totu-i mort si fara apa, iar ea petale nu mai are..

(..)

Si cine ii va da pamant.. si cine-o s-o sadeasca iar? , caci radacina-i smulsa iute.. din negrul sau si-uitat altar.

Scriere din 2005..

Desi ne aflam la sfarsitul lui decembrie, e destul de placut si cald. Constat cu satisfactie ca nu sunt singura care si-a lasat taiorul in cuier. Afara.. soarele a cuprins intreg orasul. Atmosfera vibreaza. Ma opresc la cofetarie sa cumpar prajitura cu fructe. E numai un pretext. Inauntru se afla Arthur. Ma intreb ce atitudine trebuie sa iau. Nu am timp sa reflectez. Intru. Miroase placut a scortisoara si esenta de brad. Madam Dello, o femeie marunta, zvelta si usor ofilita ma intampina cu o prajitura artistica.. in timp ce-mi face un semn discret catre Arthur. Deodata aud : 'La multi ani, Regina!.. speram sa te gasesc aici!' - Ca intotdeauna, foarte gentil.- Mi-a adus cativa trandafiri rosii. Imi saruta mana reverentios si cast, dupa care ma invita la o cafea. Se asaza langa mine. Pare absent.

-Ce-i cu tine?
-Se implinesc doi ani de cand nu mai stim nimic unul de celalalt. Spune-mi, as putea sa fiu fericit? Mi-a fost..

Si tace. Ezita, ca-ntotdeauna.

(..) Intr-un final, isi ia inima-n dinti si-mi spune:

-Mi-a fost dor de tine, draga mea..

Zambim. Imi prinde barbia si ma saruta. Nu ma opun.

Chelnerita, o fatuca pufoasa si apretata se apropie sa ne ia comanda. Nenorocita, a nimerit in cel mai nepotrivit loc, la momentul cel mai nepotrivit, imi strig in disperare!

-Doua cafele! ,cere scurt Arthur, pe care, dintr-o data.. il vad cu tigarea aprinsa. Urechile imi vajaie.

Imi povesteste, in timp ce incearca, neputincios.. parca.. sa-mi arate ce forme mirifice-i incearca fumul, cat de plini au fost acesti 2 ani. Il privesc cu sincera admiratie si imi dau seama ca ma simt oarecum cumpatata, echilibrata in a sa prezenta. In timp ce-mi vorbeste.. ma apuca de brat si ma trage usor spre el. Am dintr-o data senzatia ca aerul din incapere s-a concentrat. Privirile ni se intretaie. Secundele sunt decisive. Ochii lui ma fixeaza linistit. Tremur.

(..)

(Continuarea? - Fila pierduta. - )

E de-o vanitate inimaginabila!

La naiba cu demnitatea si cu acel orgoliu nemasurabil! 'Cand o sa inveti ca ai numai de pierdut din cauza lor, copile?' , imi rasuna in a mea minte acea ironica si crianta voce. Cand o sa te maturizezi.. si cand o sa-ti dai seama ca ale tale ganduri pasagere nu vor lua sfarsit.. decat in momentul in care o sa ajungi pe celalalt mal, cel superior acestuia? ..si cine-ti va aduce-o barca, cand vapoarele in larg se vor pierde.. si duse vor fi?

(Si urc-o acolo, cat mai sus.. / Si spune-i : 'Priveste-n sus!' Caci si Cerul i se inchina, ca-i doar ea, dulcea copila!)

..nici gand sa privim lucrurile din acelasi unghi

Numai gandeste-te : cand eu aleg 3 linii si doua puncte, tu alegi traiectoria. Cand eu aleg sa vin spre tine, tu spui ca vrei sa zbori. 

(..) 

Cand o sa ma iubesti?.. si cat va trebui sa ma inalt, pentru a reusi si eu, la randu-mi, sa te iubesc pe tine?

..cand totul s-a repercutat in a sa minte

Da, cu totii avem doua fete.. si anume : una - cea cu care ne nastem.. si cealalta - cea pe care ne-o formeaza societatea. Azi si-a dat si ea seama de faptul ca, in ceea ce priveste 'spusa' , ea nu face exceptie, dat fiind faptul ca din elita restransa fac parte doar cei care inca n-au spart oglinzile din spatele fetei.. si-i este teama, in acelasi timp, de faptul ca-n timp ce se va privi-n oglinda, peste ceva vreme, nu va vedea decat acel chip distorsionat, care, la un moment dat, a fost un straniu format al cioburilor create de mana lui.

Efectul de bumerang

Nu e un om rau. Cel putin.. nu e atat de rau precum sunt ceilalti. Nu pentru mine. Tot ceea ce-a primit pana acum.. n-au fost decat acele lucruri pentru obtinerea carora nu s-a zbatut niciodata, iar ceea ce nu a primit inca, constituie ceea ce putem sa numim 'plinul golului'. Sufletul sau reprezinta, in ziua ce azi, acel avort regretat ; lepadatul jelit de catre a sa blestemata si nenorocita mama.

(..)
Uneori imi doresc sa-l iau in brate.. si sa-i acopar pustiul plin. Uneori stiu ca si el ar vrea. Nu ne cunoastem, insa..

Nimicnicie

Vorba aceea, nu trebuie sa vrei nimic altceva decat nimicul care e in tine. Sa vezi in rosu si negru, cu usoare nuante de alb si gri.. reprezinta ceea ce exista dincolo de fiinta ta spirituala. Reactia chimica a culorilor se materializeaza.. incet, incet, in profunzimea aparatului fotografic din palma ta.

(..)
Iar cand palmele noastre se vor unifica.. o sa-ti dai seama ca tot ce e-n tine.. reprezinta esenta mea.

Bietul patimas impermeabil

Am ajuns la concluzia ca e suficent sa faci o miscare gresita, pentru ca ceea ce numim 'INTREG' sa se fractioneze in mii si mii de corpusculi meniti sa exprime durere. Tortura lor, atat morala, cat - parca - si fizica.. iti lasa niste nenorocite si dezastruoase urme intratabile. Si care-i remediul pentru descompunere? Unde cautam fisura divizarii TOT-ului si cine ne-o repara?