E mai bine asa..

Azi, dupa ce am vorbit cu ea, pe langa faptul ca mi-am dat seama de faptul ca sunt in aceeasi situatie, asemenea ei, am avut o revelatie - mi-am amintit de Shakespeare, care se minuna de cel care se comporta prosteste.. in momentul in care se dedica iubirii si care, dupa ce si-a batut joc de asemenea purtari zanatice ca altii, devine obiectul propriului dispret, indragostindu-se! 1 Martie. Fii fericita! - vroiam sa-i spun, insa, probabil ma bufnea rasul, in secunda urmatoare, iar asta pentru ca, in cazul nostru, imperativul "Fii fericita!" ne face sa ne inchidem in noi, sa ne rasucim in interiorul nostru, chinuite. Uneori ma gandesc ca fericirea ne este 'un  necunoscut' , dar primit doar de catre ceilalti. Unde gresim? Gresim? - Cu siguranta, rasuna din adancurile fiintei meie.. ironica voce interioara, ca de obicei.. calma, trista si aparent impacata cu situatia. Esti ceea ce numesc eu "insuportabil de inaccesibila!" - nu-i vina ta, e vina lor, e vina lui.. iar apoi, de-a ales sa fie asa, asa sa fie! Te-a pierdut, din sufletul tau deja l-ai dat la o parte, el scapand ocazia de a fi fericit cu tine - ai nevoie doar de timp pentru a-ti da seama de asta! (ti-am spus de atatea ori.. lucrurile se vad mult mai clare.. lucide, de aici, din exterior - cand ai sa prinzi la minte?) ! Parafrazandu-l din nou pe Shakespeare.. si sustinand ideea ca "iubirea ce soseste prea tarziu, ca o iertare plina de cainta, raneste-amar pe cel ce ti-o trimite.. si parca spune : "dus este ce-i bun!".. sustin, de altfel, si ideea ca iubirea aceasta ne va ruina pe toti..sau poate, doar, facem noi.. "mult zgomot pentru nimic"? Da, probabil.. asa ca, scumpa mea prietena, ramai asa cum esti tu! Fii fericita! ..sau.. nu fi! - si un zambet nostim parca imi incolteste pe buze, denotand fie amuzament, fie dispret.Nu-mi dau seama exact. O primavara verde! O meriti!