Dezrobire. O ultima incercare.

I-am spus si ieri, i-am spus si azi. O sa-i spun si maine. Si o sa-i spun pana ce-o sa i se intipareasca in 'buffer'-ul capului. Regretele sunt tardive, iar tu ai devenit lamentabila. Deplorabil. (Nevointa stringenta de naframa)

Utopie

Isi imagineaza viitorul sub puterea unei stari sufletesti prezente. Tot ce o asteapta devine sumbru intr-un moment de neimplinire ; dimpotriva, viitorul i se pare senin cand prezentul ii surade. De aceea, o sa fie ferita de surprize cand o sa suspende orice anticipare izvorata din nuanta afectiva a clipei. Asta am sa fac si eu! Asta ar trebui sa faca oricine. Acopera-ti ochii cu ale tale maini si da glas auzului!

Au ridicat prostia la rang de arta!

Azi mi-am dat seama ca am de-a face cu prea multi prosti, pe de o parte, iar pe de alta, cu prea multi inteligenti. Ii recunosc repede si pe cei inteligenti.. si pe cei prosti : vorba aceea, primii rad prea putin, ceilalti rad prea mult. Nu stiu insa, ce sa cred despre prostii care plang si desteptii care rad..

Of, sunteti doar niste ingoranti notorii..

Mi se spune des ca sunt necomunicativa, implicit, mi se cere sa fiu mai sociabila, expansiva si prietenoasa. Dragii mei, eu am o singura prietena. Atat. Imi ajunge. Voi, ceilalti, nu sunteti altceva decat acele umpluturi redundante, inutile din viata mea. Acele 'netrebuincioase'. Toata aceasta stupiditate.. care consta in dorinta stupida, elucubranta si constienta, sau inconstienta.. de a avea cat mai multi prieteni.. imi provoaca o stare de greata inimaginabila. E vorba de acel sentiment de repulsie cu rezultate asigurate. Infailibil! Atat. Desi ai impresia ca sunt o vanitoasa, o faloasa si-o megalomana.. nu uita ce spunea Freud (si nu numai) : Aparentele insala! Si-apoi.. ne aflam intr-o epoca abjecta! Fii realist! ..si hai, fii si-un personaj respectabil si obiectiv, caci, dupa cum bine observi, momentan nu vreau sa ma aflu in relatie de cordialitate cu oricine, precum un bichon ratat, patetic si magulitor, gata oricand sa linga dosul oricui, ci glaciala precum vagabondul care e constient de faptul ca acela care l-a evitat in treacat, a facut-o nu pentru ca ii pasa de viata caineasca, ci pentru ca risca sa-si nimiceasca proiectoarele masinii nou-achizitionate. Da, bunii mei samariteni, prefer sa raman asa, in stadiul meu de stupida notorie! Sunt o ignoranta. Cer clementa!

Aspect interior feeric

..credeam c-am s-o privesc altfel. Din fericire, atat pentru ea, cat si pentru mine, nu s-a produs acest fenomen.Inca o iubesc, desi "a iubi" pare un cuvant prea mic pentru sentimentul pe care-l nutresc pentru ea. Toate cuvintele din lume, laolalta, par prea mici. Mult prea mici. Nici nu ma mir, doar sufletul meu e-al ei, iar al ei.. e-al meu! Cu parere de bine, gandurile mele s-au intors spre interior. Poate nu sunt buna sa "socotesc pe dinauntru". Ochiul meu interior este "miop". Trebuie spus ca mi se pare destul de.. interesant ceea ce gasesc acolo. Nu vreau sa spun mai mult. Interesant, dar tulburator..

Imensul gol interior

Singura de sarbatori? Da, asa e ea! Cealalta, incet-incet, isi umple golul format de-a lungul lunilor, anilor. Pare fericita! (..) Sper sa fie cat mai mult timp astfel. Ii doresc, de sarbatori, sa iubeasca si sa fie iubita!

Constiintele curate se culca seara pe perne proaspat-infatate. Noapte buna!

Strigat surd

Zbiara.
O aud si bat sa iasa.
Intre noi
Usa-i blocata.
Ferecata.
Bat sa iasa.

A ei pieiste-o pandeste,
Sa o crute nu-i de veste.

Sarut mana, draga mea.
Troita-i de palma mea
Faurita, demierdata
Demolata si-naltata.

Vii cu mine? Sau te-nduri?
Stai aici? Sau iute fugi?

Pleaca-acum, sau niciodata.
Mori cu mine-ngemanata.
Si sa vii la al meu prag..
Sa-mi cersesti iubirea iar.

Un ceas de desfranare

Si intra-n a lor casa,
Zeveasa este trasa,
Ea sta-n pat desfatata,
Pe jumatate goala.

Se trage-asupra ei
Si-o saruta amoros,
Lipindu-si buza cea de jos
Pe al ei piept ochios.

O dezgoleste pan' la brau
Si ii saruta tainicul
Si cu-a sa limba molcom intra,
Prelingand un strigat amplu.

Si o saruta ne-ntrerupt
Spunandu-i ne-ncetat..
Cat de jilav e-al ei organ,
Ezotericul bizar.

Si-o saruta si pe gura
Si-i iubeste buzele
Si-usor limba i-o smuceste
Amplificandu-i tipatul.

Si-n timp ce ii saruta gura,
Ea il impinge tot mai jos
Si-i striga-ncet, surazand chiar,
Sa ii sarute sfarcul iar.

Cu frenezie o atinge,
Zdrobindu-i al ei chiparos,
Sugand cu-un pasnic violent
Din al ei dezgolit mieros.

Si stau asa in dupa-amiaza,
Cat timp ea-l ingenuncheaza,

Caci doar e sclava-mpatimirii,
Iar el - doar robul pasiunii.

O reala poveste inventata.

De la Regina..catre Arthur :

Ploua. Probabil de aceea m-am si decis sa iti scriu cateva randuri. Tii minte cat de mult ne placea ploaia? O adoram. Amandoi. Eram in stare sa renunt la ziua de maine..numai pentru o secunda petrecuta impreuna, in ploaie.. in frig,in bratele tale. Vreau sa te vad.Imi e atat de dor de tine.. unde esti? Nu mi-ai mai vorbit de mult.. s-a intamplat ceva? Ti-am gresit cu ceva? Te simt departe..si totusi, uite-ma..am impresia ca esti cu mine. Poate chiar esti aici, cu mine..
Stii, Arthur.. am dat zilele trecute peste jurnalul meu din copilarie. Era aruncat intr-un cufar vechi si uitat in podul casei. Numele tau apare pe fiecare rand.Numai despre tine scriam. Intr-un final, am ajuns sa scriu despre noi. Mi-a ramas in minte o fraza : "Azi, pentru prima data 23.10.1943, dupa luni de asteptari..mi-a spus ca ma iubeste. Nu inteleg de ce a asteptat atat sa mi-o spuna. Nu inteleg ce mai astept eu..ca sa ii spun ca si eu il iubesc,la randul meu.Il iubesc? Da, il iubesc.. fara nici cel mai mic dubiu!" Of,uitasem cat de repede intrasesi in sufletul meu. Atat de repede.. incat nu am mai putut face nimic sa impiedic asta.De fapt,nu am vrut sa pot.Imi faceai bine..atat de bine,incat te iubeam chiar si atunci cand plangeam din cauza ta..eram fericita,chiar si atunci! Ultima oara cand te-am vazut,a fost acum cateva zile. Zile.. ce mie,mi se par ani. O vesnicie.. Imi amintesc ca erai imbracat in paltonul cel negru, incaltamintea de asemenea, iar fularul ce iti incalzea gatul era de un bej-aprins. Niciodata nu am inteles de ce il purtai,atata vreme cat tu erai "alergic" la bej. Urai culoarea asa cum eu uram prajiturile de la cofetaria "Murko", unde obisnuiai sa ma duci.. asa cum urasc eu zilele acestea, in care nu esti langa mine..asa cum uram faptul ca te iubeam..si inca te iubesc. Urasc! Urasc ca te iubesc! Urasc ca ai reusit sa ma schimbi atat de mult, incat sa nu ma mai recunosc.. incat sa ma simt atat de pustiita in momentele in care nu te vad,simt.. te urasc!.. si te iubesc! Te iubesc pentru ca ma faci sa te urasc,iubindu-te! Te urasc pentru ca ma faci sa te urasc!..si totusi,o fac iubindu-te! Imi e dor de tot ce tine de fiinta ta : de ochii tai, de mainile tale usor.. aspre, de buzele putin carnoase si nu in ultimul rand.. de fularul tau bej-aprins! Abia astept sa il vad din nou la gatul tau.. abia astept sa fim din nou.. NOI !

Mi-e dor! Astept un semn de la tine! Te rog,scrie-mi..imi e dor de vorbele tale!
Te iubesc! Regina M.

Catre Cimitirul "Doamna Krates" , str. G. Ivakovi, nr. 3 (Scrisoare adresata decedatului Arthur M ; Expeditor : Pacient nr. 356 al Spitalului Kravov Russian, Regina M.)

P.S. Regina, de fapt, nu gasise jurnalul in podul casei sale, ci in cutia ce o avea sub patul din spital,impreuna cu celelalte lucruri persoanale..iar pe Arthur il vazuse cu multi ani inainte sa ii scrie scrisoarea asta. Dupa moartea lui, ea a innebunit si ii trimite zilnic o scrisoare - scrisoare ce ajunge la cimitirul "Doamna Krates", din Rusia. Ea traieste inca.

Fii matura..sau imatura cu nuante mature !

- Hai, nu mai fi copil! - Imperativul care imi irita trompa Eustache, imperativul care ma lasa fara replica, imperativul care ma ucide usor pe dinauntru, imperativul parca "soptit" de o voce usor ironica : "As fi vrut sa fii altfel - mai putin copil, mai mult matura ! " - Cum poti sa imi ceri sa fiu altfel..din moment ce eu sunt asa? Cum poti sa imi ceri sa fiu asa..din moment ce eu sunt altfel? As vrea sa ma placi asa si altfel! Poti?

..sper sa ramana aceeasi!

Spun "dragoste", dar nu stiu daca e capabila de dragoste.. in sensul in care inteleg eu acest cuvant.Intotdeauna pare incantata de cel cu care e, iar daca nu e incantata, atunci - cu tristete, dar niciodata cu regret - il lasa sa se retraga singur si isi gaseste "un altul".Rar se intampla ca barbatii sa o paraseasca, fiindca de fapt nu reusesc.. in primul rand.. sa puna mana pe ea - barbatii mereu tintesc spre sufletul ei, dar nu prea izbutesc sa-l localizeze, ceea ce ii fac sa se agate in continuare de ea.Si nu izbutesc sa localizeze unde e sufletul ei nu fiindca n-ar avea suflet, ci fiindca la ea sufletul functioneaza complet altfel decat la alti oameni.Sufletul ei pare capabil de o dragoste generalizata.E fericita chiar si de una singura ; nu simte nevoia sa isi construiasca o atitudine de stima fata de sine.Imi plac cele ca ea, in ansamblu, sau, cel putin, nu-mi displac in mod activ.Cel putin, nu tot timpul!

Intr-o noua transa..

Am observat ca, in general, cuplurile fericite se aseamana. Numai cuplul nefericit.. e nefericit in felul sau propriu..doar aparent..insa. Taci si rabda, copilo, candva o sa fii fericita, nu te teme!

Absenta..si totusi, acolo.. cu el.

..s-a aplicat conditia umana : nu poti sa simti cu adevarat comuniunea spirituala cu barbatul iubit.. daca nu-i tii in brate trupul. Pentru tine oricum nu a murit, stiu. Iarta-ma pentru faptul ca am inteles mai tarziu asta.Am incercat sa ma apropii de ceea ce Jung numea Selbst..

Indepartarea de morala?

Am prieteni.. care, in momentul in care ii intreb daca (mai) cred in Dumnezeu, imi raspund detasati, afisand un zambet usor ironic : "Nu, Oana, Dumnezeu nu exista!".Ma gandesc.. se poate admite ca un om care nu mai crede in Dumnezeu, continua sa pastreze, in sinea sa, ramasite din psihologia pe care religia a inoculat-o spiritului omenesc in decursul veacurilor,ca el mai are inclinatii intuitive spre judecati morale crestine.Dar parerea ca oamenii care nu cred in Dumnezeu ar trai, de fapt, dupa legile morale religioase, este complet gresita.Situatia, din punctul meu de vedere, se prezinta exact invers : tocmai credinciosii se conduc cel mai adesea in viata dupa sentimente umane obisnuite,atat in actiunile lor bune,cat si in cele mai putin bune,manifestandu-si prea putin religiozitatea in activitatea lor practica.Revenind, ma intreb de ce se indeparteaza oamenii de religie..si, in primul rand, tineretul?..pentru ca, vorba aceea.. ateismul este fenomenul cel mai grav al timpului..

Dar ce (?!) , mai..

.sintagma "sa moara (si) capra vecinului a devenit astazi un fel de deviza nationala neoficiala? Pai da, ce poate fi mai misterios decat o actiune care inlocuieste naturala urmarire a binelui personal prin aberanta dorire a raului altuia (..) ?!

Montesquieu.. esti un geniu!

Adevarat ce se spune.. daca n-ai vrea sa fii decat fericit, ar fi usor : daca vrei sa fii mai ferciti decat altii, iar asta este aproape intotdeauna greu, pentru ca suntem incredintati ca ceilalti sunt mai fericiti decat sunt in realitate..
Auzi, draga mea prietena? Poate noi chiar suntem fericite, desi nu stim asta..

E de-o nonsalanta umila..

(Vorba aceea, e un imbecil de proportii elefantice! Ce a facut e de neconceput!)

Treci la colt si roaga-te ca ratiunea ta, de-o idiotenie congenitala, sa nu genereze o tragedie, un conflict violent, din care, singurul vergur va iesi "sanguis"-ul!
Si-apoi, doar pentru ca traim intr-o cocina, asta nu inseamna ca suntem porci! Intoarce-te si plangi! Eu am sa ma velnicesc, ca si cum nimic nu s-a survenit!

Va iubesc, neintelesilor!

.. si totodata.. va urasc! Va urasc pentru ca faceti parte din viata si mintea mea! Va urasc pentru ca sunteti asemenea irlandezilor (precum spunea Freud) : acei inaccesibili pana si pishanalizei! Va iubesc, imunilor, va iubesc.. urandu-va.. si totusi o fac iubindu-va! Nu incercati sa intelegeti procesul, asa cum nici eu nu am sa incerc sa va inteleg spiritul enigmatic! Ramaneti insensibili. Eu am sa pastrez nota!

Discutie lapidara intre 2 amici insoliti notorii :

- Hai, Oana, sa vorbim! Imi place sa vorbesc cu tine, pentru ca esti altfel! Esti matura, desteapta si sincera!
- Lasa-ma sa te privesc.. doar, sui-generis-ule! Imi placi cand taci, pentru ca numai astfel, traiesc in speranta ca neuronii tai sunt in numar mai bogat decat cel al 'patratelelor' de pe abdomenul tau, caruia ii acorzi atat de multa atentie, metrosexual ratat! Hai, inchide ochii si dormi! Poate.. cand o sa te trezesti.. am s-o fac si eu! Poate cand o sa ne trezim o sa realizam ca fara acea speranta, noi n-am fi aici. Asa ca, hai sa ne pierdem timpul sperand! Ce spui? Ne trezim?
-Da, nu prea am inteles. Niciodata nu inteleg ce vrei sa spui! Si.. ce inseamna metrosexual? Acela care face sex in Metro? Cand am zis eu c-am facut asa ceva.. acolo?
(..)
-Dormi, eu am sa te privesc..

Paradoxalul inexplicabil (..)

Uneori stau si ma intreb daca gresesc. Niciun raspuns la orizont. Poate nu pun intrebarea bine. Poate ar trebui sa ma intreb unde gresesc. Poate ar trebui sa iubesc mai mult.. si sa urasc mai putin. Poate ar trebui sa fiu mai putin egoista. Sau poate ma placi asa cum sunt! ..urasc raspunsurile empirice, ador intrebarile paraxine! ..si totusi, uneori ar trebui sa incetez a mi le mai pune, iar asta pentru ca.. deseori nu primesc raspuns ; eventual, e empiric si abracadabrant.. - (Oricum, stai linistita! , imi spun ..uneori ai sa traiesti printre raspunsurile acestea!)

"Fara indoiala, Oana, ai innebunit..!"

Nu inteleg de ce majoritatea imi spune ca sunt o alienata. Chiar sunt nebuna? Am luat-o razna? Eu chiar nu-mi dau seama! ..sau poate asta e primul semn.. al nebuniei (neconstientizarea) , de obicei.. ?!

Paos palpabil.

Ador tacerea. Cat dureaza..

Dragule W. (..) , sufar alaturi de tine!

"Ah, golul acesta! ..golul acesta ingrozitor pe care il simt aici, in piept!... De multe ori ma gandesc : daca macar o data, macar o data ai putea s-o strangi la piept, atunci tot acest gol s-ar umple."

Sinuciderea. Pasiune trecatoare.

Cred ca fiecare om, cel putin o data, in viata sa, si-a dorit sa se sinucida. Unii au facut-o. Altora le-a fost teama sa-si duca la indeplinire dorinta.. si-au ales, implicit, sa traiasca. Ea face parte din cea din urma categorie. De cand se stie, si-a dorit (in tacere) sa se sinucida. Acum.. rade de ea insasi.. cea-de-acum-cativa-ani, asa cum, peste cativa ani, o sa rada de ea.. cea-de-acum!
Ah, cat ar vrea sa aiba posibilitatea sa se omoare de cate ori simte nevoia.. si sa reinvie de fiecare data (..) !

Chiar si-o data.

Indigestie spirituala. Exista? Da, exista!

..la dracu' cu toti si toate! Am invatat mult prea tarziu ca dezechilibrul inseamna dezordine interioara, suferinta, stare de spirit din care greu te reculegi.. si vorba aceea, niciodata nu am fost un om al echilibrului !

Dor. Morbiciune fara spiterie.

Imi e dor de strazile in care n-o sa mai ratacim impreuna, de drumurile ciudate pe care n-o sa le mai parcurgem amandoi, de saruturile pe care n-o sa mi le mai dai, de imbratisarile mansuete de care n-am sa mai am parte, de soarele abia-trezit, de somnul dulce cu tine.. de tine, de mine si de noi.. de tot ceea ce tine de noi doi!

(Saruta-i buzele, ia-ti 'adio' si pleaca! (..) O alta te asteapta!)

Cand un orb plange..

Sufletul ei, parca atrofiat pana acum, a inceput din nou sa dea semne de viata. Desi suna oarecum comic, as putea sa spune ca s-a indragostit, ceea ce inseamna insa inaugurarea unei vieti duble. Inainte o vedeam cand se ducea la piata sa-si cumpare un gram de iubire. Mereu venea dezamagita. Acum zambeste. Vorba aceea, drumurile au carari nebanuite.. si tocmai atunci cand totul iti lasa impresia ca esti pierdut, de fapt, nu ai facut decat sa regasesti o parte din tine.. si totodata, sa prinzi putere pentru a cimenta un vechi capitol fin viata ta. Ce bine o sa-ti fie, copilo! L-ai uitat! Te iubesc pentru asta! Am asteptat atat timp minunea asta.. si uite.. un nou inceput si-un nou suflet se asteapta iubite!

Ramai cu bine!

Carpe diem!

O inspaimanta mai degraba revenirea trecutului.. decat sosirea viitorului.. si intalnirile neprevazute cu ea insasi (cine o avea prostul-gust de a-i aranja asemenea intalniri?). Intuitia ii spune ca toti au dreptate cand spun ca baza solida a viitorului sta in trecut. Eu i-am spus : "Lumea e absurda! Stii ce se intampla cand toti au dreptate? Niciunul n-are! (..) si.. vorba ta : Carpe diem!"

Tacere,cat mai multa tacere!

..Goethe cerea lumina!

Cui sa-i spun ca sunt dureros-handicapata de o pornire spre sacrificiu.. care imi survoleaza ratiunea si vointa? La ce bun? Socrate spunea : "Cunoaste-te pe tine insuti!" (..) Ce sfat perfid! Urmati-l si veti gasi in voi lucruri urate!

Constatare

Intr-adevar, uneori, din nefericire pentru multi dintre noi, anumite lectii sunt invatate mult prea tarziu..



" (..) peste ale sale trepte ample, cugetu-i sarada, iar gura.. oh! Gura-i aceea dulce acr-amara, soclul caruia ei ingenuncheaza, locul unde inima-si caita-ntemniteaza!"