O reala poveste inventata.

De la Regina..catre Arthur :

Ploua. Probabil de aceea m-am si decis sa iti scriu cateva randuri. Tii minte cat de mult ne placea ploaia? O adoram. Amandoi. Eram in stare sa renunt la ziua de maine..numai pentru o secunda petrecuta impreuna, in ploaie.. in frig,in bratele tale. Vreau sa te vad.Imi e atat de dor de tine.. unde esti? Nu mi-ai mai vorbit de mult.. s-a intamplat ceva? Ti-am gresit cu ceva? Te simt departe..si totusi, uite-ma..am impresia ca esti cu mine. Poate chiar esti aici, cu mine..
Stii, Arthur.. am dat zilele trecute peste jurnalul meu din copilarie. Era aruncat intr-un cufar vechi si uitat in podul casei. Numele tau apare pe fiecare rand.Numai despre tine scriam. Intr-un final, am ajuns sa scriu despre noi. Mi-a ramas in minte o fraza : "Azi, pentru prima data 23.10.1943, dupa luni de asteptari..mi-a spus ca ma iubeste. Nu inteleg de ce a asteptat atat sa mi-o spuna. Nu inteleg ce mai astept eu..ca sa ii spun ca si eu il iubesc,la randul meu.Il iubesc? Da, il iubesc.. fara nici cel mai mic dubiu!" Of,uitasem cat de repede intrasesi in sufletul meu. Atat de repede.. incat nu am mai putut face nimic sa impiedic asta.De fapt,nu am vrut sa pot.Imi faceai bine..atat de bine,incat te iubeam chiar si atunci cand plangeam din cauza ta..eram fericita,chiar si atunci! Ultima oara cand te-am vazut,a fost acum cateva zile. Zile.. ce mie,mi se par ani. O vesnicie.. Imi amintesc ca erai imbracat in paltonul cel negru, incaltamintea de asemenea, iar fularul ce iti incalzea gatul era de un bej-aprins. Niciodata nu am inteles de ce il purtai,atata vreme cat tu erai "alergic" la bej. Urai culoarea asa cum eu uram prajiturile de la cofetaria "Murko", unde obisnuiai sa ma duci.. asa cum urasc eu zilele acestea, in care nu esti langa mine..asa cum uram faptul ca te iubeam..si inca te iubesc. Urasc! Urasc ca te iubesc! Urasc ca ai reusit sa ma schimbi atat de mult, incat sa nu ma mai recunosc.. incat sa ma simt atat de pustiita in momentele in care nu te vad,simt.. te urasc!.. si te iubesc! Te iubesc pentru ca ma faci sa te urasc,iubindu-te! Te urasc pentru ca ma faci sa te urasc!..si totusi,o fac iubindu-te! Imi e dor de tot ce tine de fiinta ta : de ochii tai, de mainile tale usor.. aspre, de buzele putin carnoase si nu in ultimul rand.. de fularul tau bej-aprins! Abia astept sa il vad din nou la gatul tau.. abia astept sa fim din nou.. NOI !

Mi-e dor! Astept un semn de la tine! Te rog,scrie-mi..imi e dor de vorbele tale!
Te iubesc! Regina M.

Catre Cimitirul "Doamna Krates" , str. G. Ivakovi, nr. 3 (Scrisoare adresata decedatului Arthur M ; Expeditor : Pacient nr. 356 al Spitalului Kravov Russian, Regina M.)

P.S. Regina, de fapt, nu gasise jurnalul in podul casei sale, ci in cutia ce o avea sub patul din spital,impreuna cu celelalte lucruri persoanale..iar pe Arthur il vazuse cu multi ani inainte sa ii scrie scrisoarea asta. Dupa moartea lui, ea a innebunit si ii trimite zilnic o scrisoare - scrisoare ce ajunge la cimitirul "Doamna Krates", din Rusia. Ea traieste inca.