duminică, 29 martie 2009

Ravnirea lui Eros


Tot ceea ce vreau este chiar aici, langa mine, undeva imprejurul meu. In jurul meu vibreaza acel omniprezent care inca nu si-a trait animatia fizica. Mi-am dat seama de faptul ca avandu-l langa mine, unele lucruri se vor pierde de la sine, ca si unele parti de-ale mele, de altfel, ce ma defineau pana sa-l simt in si in afara mintii mele. Nu-mi pasa. Toate aceste lucruri pierdute sunt tocmai acelea care nu conteaza si pe care le-as da oricand in schimbul prezentei sale, fie fizice, fie de-o alta natura superioara, caci.. tot ceea ce n-am avut, si n-o sa am niciodata, se afla chiar aici, in bratele mele.. si nici c-am sa le despart vreodata.

sâmbătă, 21 martie 2009

Un imbold al pasului (..)

Cand eu am sa devin ceea ce vrea el sa devin si cand el o sa devina ceea ce vreau eu sa devina, inseamna ca amandoi am atins pragul in care - cu.. sau fara voia noastra - avem sa devenim noi.

sâmbătă, 14 martie 2009

Asa se pare..


..lucrurile mici, frumoase si simple sunt cel mai greu de priceput de catre mintea omeneasca. Ce putin.. de catre a mea. Inca ma aflu in procesul de formare. Oare ignoranta mea inca nu si-a atins apogeul?

Cand urmele lasa urme. (Pentru F.)

Se vede acelasi baietel care se uita minunat si vrajit la valurile care-i sparg castelele de nisip, intrebandu-se "de ce?" si realizeaza ca va face tot posibilul ca sa ramana "acolo", cautand raspunsuri, fara a considera asta o viata pierduta, spune el. Acum se afla in asteptarea momentului in care voi dori sa ne asezam amandoi in fund, si eliberati de "valuri", sa il ajut sa recladim castelul, in cetatea unde oamenii inca mai cauta bobocul perfect de floare de cires.

Ce pot sa-mi doresc mai mult?

vineri, 13 martie 2009

Ti-am mai spus..

..lumea e absurda! Stii ce se intampla cand toti au dreptate?
(..) Niciunul n-are.

joi, 5 martie 2009

Cancer in metastaza



..of, e unsa cu toate alifiile.. si tot nelecuita s-a dovedit a fi. De cand cu primavara aceasta inverzita, nervii si anticorpii morti, inţurţurati de presupusa iarna.. si-au scos palariile la vedere. Zbiara, urla si se-agita in prezenta leacului, ca si cum n-ar vrea sa plece.. ca si cum ar vrea sa ajute la moartea, sinuciderea mea mintala, inconstienta si intarziata. Mult prea devreme de final, am sa le ofer o parte din a mea viata imbatranita prematur. Am sa le ofer o mica parte din moartea mea obositoare, chinuitoare si mult prea-mult asteptata.

(..)
Iar ei cine-i va aduce-o floare, in prima zi de dincolo?

duminică, 1 martie 2009

Gandeste VERDE!


..e suficient. Apoi, toate vor decurge de la sine.