sâmbătă, 14 martie 2009

Cand urmele lasa urme. (Pentru F.)

Se vede acelasi baietel care se uita minunat si vrajit la valurile care-i sparg castelele de nisip, intrebandu-se "de ce?" si realizeaza ca va face tot posibilul ca sa ramana "acolo", cautand raspunsuri, fara a considera asta o viata pierduta, spune el. Acum se afla in asteptarea momentului in care voi dori sa ne asezam amandoi in fund, si eliberati de "valuri", sa il ajut sa recladim castelul, in cetatea unde oamenii inca mai cauta bobocul perfect de floare de cires.

Ce pot sa-mi doresc mai mult?