Murdarire limpede.

Cu cat e mai aproape de mine, cu atat mai departe e de noi. S-a dovedit a fi doar o rufa ingalbenita de zile si praf, iar cei ce i-au spalat capataiul n-au facut decat sa ma albeasca pe mine.

(..)
Iar eu n-am facut decat sa ma tavalesc din nou in tarana casei noastre.

Si a cazut in abisul plin..

De cand a aflat ca sfarsitul nu este la marginea prapastiei, isi simte pasii tot mai aproape de marginea ei. Impinsa - parca- de catre o mana divina, se apropie tot mai mult. Incerc sa o opresc, dar o mana o impinge, o indruma catre buruienile golului. 

-Cineva sa-i taie radacinile, va rog! -strig in abis.

Niciun raspuns.

Nici urma de ea.

La granita dintre cuvant si necuvant.

"Aceasta este scrisoarea mea de adio. Este ultima mea scriere, in care incerc sa ma cunosc din perspectiva scriitoarei, a aceleia care incearca sa dea glas a ceea ce eu nu pot sa transpun intr-o alta sfera. Este al meu ultim bun-ramas. Ultima rasuflare si ultima lacrima daruita. Ultimul sarut neprimit si ultima imbratisare dorita. Este ultima mea strigare in care imi deplang sangele curs in toti acesti ani de tortura morala si trupeasca. 

(..) Este a mea ultima secunda.. pe care o petrec in al nostru loc, sub al nostru cer neimpartasit. Regret cu dor si cu bratele intinse, caci ai fost unul cu mine si vesnic al meu. 

Si vreau sa-mi ierti, iubitule, al meu gand necugetat, caci sunt o nenorocita fara cale de-ntoarcere si fara leac binecuvantat. 

Inchid aici aceasta mica parte din a mea ultima scrisoare, in speranta ca pasul tau nu va intarzia in calea salvarii mele din Infernul gandului."

Progresul soarelui.

Se afla in asteptarea unui interminabil crepuscul. Maine va afla ca dimineata nu e decat acea mica parte din zi.. in care, sezuta la pieptul lui, va afla ca soarele prinde culoare - undeva spre aprins. 

(..) Cand va constata si el, oare, la randul sau, ca soarele nu va prinde nicicum culoare, daca ea, plecata si izgonita din orizont, nu va mai fi acolo? Cand va simti ceea ce simte soarele in drumul sau aprins si cald de atatea rugaciuni? 

(..) ..si cand ma va iubi soarele, asa cum iubeste ziua?

(ne)NOROCIRE

Se pare ca toate corabiile au esuat. Precum expresia populara - toate corabiile mi s-au inecat. Privind spre tarm, nisipul pare gros si invadat de scoici sparte - de valuri.. sau de catre niste talpi nenorocite. 

Unde imi este formatul de eventai al propriei scoici si cine ii va lega lui panzele, inapoi, pentru a se putea intoarce la nenorocirile din urma-i?

Acalmie.

Cineva spunea ca cele mai profunde lucruri se petrec in tacere. S-a inselat. Cele mai profunde lucruri se petrec NUMAI si DOAR in asteptarea sa.