La granita dintre cuvant si necuvant.

"Aceasta este scrisoarea mea de adio. Este ultima mea scriere, in care incerc sa ma cunosc din perspectiva scriitoarei, a aceleia care incearca sa dea glas a ceea ce eu nu pot sa transpun intr-o alta sfera. Este al meu ultim bun-ramas. Ultima rasuflare si ultima lacrima daruita. Ultimul sarut neprimit si ultima imbratisare dorita. Este ultima mea strigare in care imi deplang sangele curs in toti acesti ani de tortura morala si trupeasca. 

(..) Este a mea ultima secunda.. pe care o petrec in al nostru loc, sub al nostru cer neimpartasit. Regret cu dor si cu bratele intinse, caci ai fost unul cu mine si vesnic al meu. 

Si vreau sa-mi ierti, iubitule, al meu gand necugetat, caci sunt o nenorocita fara cale de-ntoarcere si fara leac binecuvantat. 

Inchid aici aceasta mica parte din a mea ultima scrisoare, in speranta ca pasul tau nu va intarzia in calea salvarii mele din Infernul gandului."