Dezordinea din piept.

Ea spune ca nu mai vrea nimic. Nici macar mana intinsa.. care -odata- ii netezea parul. Nici macar atat.

*De ce am sentimentul ca nu e buna pentru nimeni si de ce nimeni nu e bun pentru ea? Unde greseste si unde trebuie sa se indrepte?

(..) Sau poate ca ar trebui sa-si onduleze parul.
Poate maine are sa fie altfel.

("Ingenuncheat la pieptul ei, o soarbe si o ravneste,
caci ce-a fost - de-acum mai este, iar ce este - ei vor fi!")