Cineva, cândva, scria foarte frumos..

"Undeva se adună cuvinte în mine,
Pregătind un asalt către tot ce voi fi,
Dezordonând ordonate destine,
Rupând gemene surâsuri în asimetrii..."

Mi-a fost dor...
[Şi te întreb : pot să te sărut să-mi treacă dorul ?]

Gânduri disparate (aparent..)
...gânduri pur şi simplu...

Iar acum, în Ajunul Crăciunului, îţi doresc ca Moşul să-ţi dea dezlegare la poveşti, să ai parte de întâmplări minunate, de colindători frumoşi la ceas de seară, de cadouri multe şi dorite, de zăpada, de mirosul Crăciunului de altădată, de multă linişte sufletească, de căldură, de iubire.

Cu aceeaşi dragoste. De ieri, de azi, de mâine.

Sărbători minunate!

Îmi amintesc.

Îmi amintesc cum îmi spuneai odată,
Să cred în mine şi în cel ce mă priveşte,
Cu ochi amari, cu zâmbete şi lacrimi,
Cu o durere ce-aproape te orbeşte.

Îmi amintesc cum îmi spuneai să vin,
Ori de câte ori privirea mă chema,
Îmi amintesc cum îmi cereai să mint,
Atunci când inima iubea.

Îmi amintesc cum mă rugai să fug
De toţi cei care m-au rănit,
Îmi amintesc cum aruncai cu flori
Pe-al meu crăpat şi neîntors mormânt.

Îmi amintesc cum mă plângeai,
Când am plecat departe,
Îmi amintesc cum sărutai
Buzele iubitei moarte.

Îmi amintesc şi-acum, iubite,
Când stau şi te privesc,
De-aici, de undeva, de sus,
Cu ochi amari, cu zâmbete şi lacrimi,
Cu o iubire încă netrăita,
Cu inima stinsă şi odihnită,
Cu zâmbetul uitat şi rece,
Cum ne priveam şi-ntelegeam
Că o iubire ca a noastră
Nu-şi va găsi-mplinirea
Sub o perdea albastră.

Noaptea de 5 Decembrie.

Este noaptea în care stau pe furiş cu Bozo în braţe şi o privim împreună pe mama cum aşază cadourile.