Îmi amintesc cum îmi spuneai odată,
Să cred în mine şi în cel ce mă priveşte,
Cu ochi amari, cu zâmbete şi lacrimi,
Cu o durere ce-aproape te orbeşte.
Îmi amintesc cum îmi spuneai să vin,
Ori de câte ori privirea mă chema,
Îmi amintesc cum îmi cereai să mint,
Atunci când inima iubea.
Îmi amintesc cum mă rugai să fug
De toţi cei care m-au rănit,
Îmi amintesc cum aruncai cu flori
Pe-al meu crăpat şi neîntors mormânt.
Îmi amintesc cum mă plângeai,
Când am plecat departe,
Îmi amintesc cum sărutai
Buzele iubitei moarte.
Îmi amintesc şi-acum, iubite,
Când stau şi te privesc,
De-aici, de undeva, de sus,
Cu ochi amari, cu zâmbete şi lacrimi,
Cu o iubire încă netrăita,
Cu inima stinsă şi odihnită,
Cu zâmbetul uitat şi rece,
Cum ne priveam şi-ntelegeam
Că o iubire ca a noastră
Nu-şi va găsi-mplinirea
Sub o perdea albastră.