Aviz refractarilor : dragostea arde, dar lipsa ei usuca!

A fost folosita pe drept de pansament. Ranile, mult prea adanci la inceput, se pare ca au inceput sa se cicatrizeze, ea nemaifiind azi.. decat un dulce leac al vremurilor bune. Si ce-i de zis? Ce-i de facut si cine-i vinovat pentru toate acestea? Cine sa indure? Cine sa ispaseasca.. si cine trebuie sa stranga noroiul de pe ai sai bocanci?
(..)
Si cine va avea sa fie.. de azi inainte, al ei lecuitor?

Vorba aceea : ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata!

Inghite in sec. Inima nu-i mai bate. Sufletul inca transpira. Tot ceea ce-ar fi putut sa fie al ei.. a disparut intr-o clipa. Cum sa o ajut? Ma simt atat de infirma, neputincioasa, incat gandul ca nu pot s-o fac.. ma roade in interior, ajungand sa ma ucida, intr-un bun si asteptat final. O iau in brate.. si-i spun ca 'golurile sunt facute pentru a fi umplute', dar ea se uita la mine.. si-mi spune cu ochii umeziti : 'Acum inteleg. Asemenea lui Cortes, am ars toate corabiile care aveau puterea de a ma duce inapoi, spre trecut, dar n-am stat o clipa sa ma gandesc ca poate ziua de maine e cu neputinta s-o ating!'
(..)
Si ce-ai face daca ai afla ca azi e ultima zi din viata ta? Ai alerga, sau ai ucide fiecare clipa din ea?

Dezmintire

Paler spunea : "Sunt lucruri pe care le poti avea doar daca stai departe de ele. Facand greseala sa le cauti, le pierzi." Cum poti tu, de pilda, sa spui ca exista posibilitatea sa pierzi ceva, 'acel ceva', cand el nici macar nu-ti apartine? Ba mai mult.. e si departe de tine! Cum poti face asta? Invata-ma!

Cadenta unui as de ceasornic

Tipicele certuri matinale.. da!

Se pare ca acele clasice certuri matinale isi pun amprenta in momentele si-n locurile cel mai putin potrivite. Parca o si vad facandu-si calculul si planurile pe zi, in timp ce sta cuibarita la pieptul lui. El e absent, ca-ntotdeauna.

-De ce nu ma mai trezesti cu saruturi, dragul meu? De ce nu esti aici?,il intreaba ea in timp ce incearca sa-i captureze chiar si pentr-o clipa privirea.
-Sunt prins intre 'aici' si 'acolo'. Nu gasesc cale in intoarcere. As vrea sa revin.

(Si-un ceas stricat e bun de ceva.. si anume : arata ora exacta de doua ori pe zi..)

Caracter franc

(Suntem precum orbita si ochiul. Celelalte lucruri exterioare, si aparent.. lipsite de insemnatate, ajuta la sustinerea noastra 'cerebrala'..)

(..)

I-am spus ca mai are multe de invatat. A inclinat din cap, aprobandu-ma. Cine sunt eu.. sa-i spun unde si cand greseste? Cine sunt eu s-o judec? ..eu, cel mai putin in masura sa o fac? Poate ca asta e o lege a firii, sa intelegi intocmai trairile pe care nici ca le-ai simtit vreodata. Cum se poate una ca aceasta? ..si de ce nu putem sa traim dupa legi nescrise?