(Suntem precum orbita si ochiul. Celelalte lucruri exterioare, si aparent.. lipsite de insemnatate, ajuta la sustinerea noastra 'cerebrala'..)
(..)
I-am spus ca mai are multe de invatat. A inclinat din cap, aprobandu-ma. Cine sunt eu.. sa-i spun unde si cand greseste? Cine sunt eu s-o judec? ..eu, cel mai putin in masura sa o fac? Poate ca asta e o lege a firii, sa intelegi intocmai trairile pe care nici ca le-ai simtit vreodata. Cum se poate una ca aceasta? ..si de ce nu putem sa traim dupa legi nescrise?
