Da, cred ca am ajuns intr-unul dintre acele puncte-limita din viata mea. Trag concluzia, in urma celor traite, netraite, gandite si negandite, ca-n momentul in care incerci sa te ridici de la sol si realizezi ca nu ai cu ce zbura, simti cum Cerul iti cade undeva sub nivelul 1 al Pamantului, undeva sub talpile tale. Cu toate acestea, tu inca n-ai invatat sa zbori, iar aripile nu dau semne de inaltare.
(..)
De ce nu pot sa privesc si sa fiu mai sus de ceea ce ochii lui pot cuprinde si de ce toti cei care reusesc sa-ti smulga cate-o bucata din aripa, din cand in cand, se dovedesc a fi, intr-un final, aceia care ti-au taiat aripile din zbor?