Puntea de la apus.

Pentru tine, cel care inca n-a aflat ca traim intr-un razboi interior, iti strig un lamentabil : "cruta-ma!". Al tau steag alb de mult s-a inaltat peste campul meu de combatere. Ti-am daruit din pacea razboiului meu, iar tu m-ai bucurat cu o lupta - o lupta pe care aveam s-o pierdem amandoi, intr-un bun -si asteptat- final. Si inca-ti strig : "Ridica-ti steagul alb, nobil soldat, caci armata ta-i un vames ce ma duce dincolo de camp!", dar tu esti surd. Iar ochiul meu chior nu te vede.

(..si inca-mi astept calul de razboi.)