Doleante nimicite.

Tot ceea ce-mi doresc se afla la celalat mal. Din nefericire, am ajuns abia intr-un dezolant tarziu la concluzia ca puterile nu-mi permit sa strabat intreaga suprafata de apa ce ma desparte de al meu paradis visat.
Tot ceea ce-mi doream pare-se ca se afla la mile departare, iar eu ma simt fara vlaga. Am inotat atat timp inaripata, ca intr-un final sa-mi dau seama ca m-am invartit intr-un interminabil si iluzoriu cerc. Trupul nu-mi mai rezista, iar sufletul a cedat de mult. Aripile m-au abandonat, iar dorintele s-au risipit in valurile proaspete.

Ma las purtata de vant si astept ca marea sa-mi dea o ultima imbratisare.

Clar de luna sub stejar.

Pierduta, si-a gasit refugiul in bratele lui.
Plina de speranta, va continua sa creada ca si-a gasit lumea, pe care o abandonase cu ceva timp in urma.

(..)
Pare-se ca existenta ei, care-si are limita in orizonturile lui, va inceta in momentul in care lumea lor sa va diviza in doi - el si cealalta ea.

Dus va fi.
Si jale.
Lamura de stele.

3 minute pana la eliberare.

Ramai cu ai tai demoni, iubitule!

(..)

In scurt timp am sa ies din aceasta inchisoare, in care am zacut timp de 2 ani. Pentru prima data, am sa ma bucur de soare. Am sa ma bucur de pamant si de paianjeni, pe care ii urasc atat de mult. Am sa ma bucur de orice lucru de care n-am avut parte si dupa care am tanjit atat de intens in aceasta lunga perioada de intemnitare.

Ma grabesc.
Portile sunt grabite, iar ingerii - nerabdatori.

Suntem fericiti intr-o epoca nefericita.

Umani intr-o lume aspra.
Devorati intr-o lume flamanda.
Cinstiti intr-o lume fatarnica.
Onorabili intr-o lume abjecta.
Cititi intr-o lume ignoranta.
Iubiti intr-o lume singura.
Liberi intr-o lume ferecata.
Sensibili intr-o lume nepasatoare.
Crutatori intr-o lume inversunata.
Lucizi intr-o lume tulbure.
Creativi intr-o lume neinitiata.
Naturali intr-o lume artificiala.
Fara viata intr-o lume vie.

(..)
Traim, insa.

Capatul drumului.

S-a terminat.

(..)
Globul din sticla a cazut de pe raft si s-a spart, iar refacerea lui mi-e imposibila, caci cazatura l-a zdruncinat atat de tare, incat tot ceea ce avea in interior s-a prelins pe podeaua neteda. L-am plans, caci era singurul glob care-mi mai ramasese. Era, poate, singurul care ma privea altfel fata de toate acele lucruri sezute pe acelasi raft.

Acum nu mai am nimic. Nu mi-a mai ramas decat un raft prafuit si un loc neatins - locul lui, care, in lipsa sa, va fi acoperit de praf in scurt timp.

As vrea sa am un nou glob. Unul la fel, care sa ma priveasca din fata si sa-mi observe toate laturile. Unul care sa acopere golul ramas.

In rest - cioburi si nenorocire.

Seara de-acum doua seri.

Ah, am vazut-o! In sfarsit, am zarit-o! Era aceeasi ea. Aceleasi buze de-un rose irezistibil, vesnica rochie neagra si minunatii pantofi ce i se asortau cu ceasul, mi-au sarit in ochi inca de la departare. Isi cumpara flori de la o tejghea de pe Lipscani, asa c-am profitat si am alergat numaidecat spre ea. Si-a intors privirea spre aleea dinspre care veneam si probabil ca m-a recunoscut, caci a inceput sa se apropie cu pasi repezi spre mine. Cand si-a dat seama ca respectivul se dovedeste a fi intocmai cel care i se paruse ca este - adica eu, desigur - a grabit pasul si mi-a sarit in brate. Folosea acelasi parfum de altadata, acelasi pe care i-l oferisem in dar de Craciun. Avea un miros proaspat, ce aducea cu citricele si care te hipnotiza in momentul in care nasul iti intra in contact cu pielea-i inmiresmata. Ma innebunea absolut totul la ea, incepand de la culoarea ojei de pe unghiile-i alungite, pana la tocul elegant al pantofului. Am sarutat-o pe gura, din pura obisnuinta - cred, moment in care s-a produs inevitabilul, acel lucru de care ma ingrozeam in sinea mea, in mod inconstient si de care refuzam sa cred c-o sa am parte vreodata - mana ei mi-a impins usor pieptul, in semn de respingere. Am trecut cu vederea gestul si am inceput intr-un mod copilaros, cu scopul de a anima ratacirea sarutului neprimit, s-o intreb de-ale lumii. Timp de cateva ore ne-am plimbat, dupa care ne-am retras intr-o ceainarie si am inceput sa ne rascolim trecutul, anii in care am fost impreuna, reusind astfel sa ne zdruncinam pana si cea mai mica urma de resemnare. Cu toate ca-mi povestise de noul ei iubit, si cu toate ca ma lasase pierdut cand incercasem s-o sarut, buzele-mi au simtit din nou nevoia acuta de a se indrepta spre ale ei, caci simteam ca inca ma iubeste. Simteam ca intrase in noua ei relatie doar pentru a ma uita. Simteam, iar trupul ei de necontrolat mi-a dovedit-o. Timpul a zburat cu noi, unul in bratele celuilalt, iar rujul ei aprins s-a mulat pe gura mea tremuranda.

(..)
Am adus-o in vechiul nostru apartament. Nu-l vandusem, cu toate ca dupa ruptura de ea ma gandeam s-o fac. Nu m-am bucurat niciodata mai mult de ea, asa cum am facut-o alalteieri. Cu fiecare culoare stearsa de pe chip, a devenit mai mult ea. Cu fiecare haina de care trupu-i scapa, devenea mai mult a mea. Am avut-o. Dupa mult timp, a fost din nou a mea. Desi e a altuia, o simt a mea. Doar a mea. Simt ca fiecare particica din ea inca-mi apartine. Simt ca nu mai saruta pe nimeni cum ma saruta pe mine. Simt ca nu se mai daruieste nimanui pe deplin, asa cum mi se daruieste mie. Asa cum mi s-a daruit dintotdeauna, caci am fost intaiul ei barbat si asa cum va fi, voi ramane cunoscatorul dintai al freamatului ei.

Asa cum eu voi fi al ei, ea va fi a mea, indiferent cu ce femei voi avea de-a face eu, indiferent cu ce barbati va fi ea de-acum inainte. Stiu ca oriunde vom fi si cu oricine vom fi de-a lungul vietii, destinul ne va aduce impreuna.

(Si amandoi stim ca numai noi doi putem intelege forta sa.)

Ardoare.

Cu cat se innopteaza mai devreme, cat atat li se face somn mai repede.

Cu cat stau mai mult impreuna, cu atat se cearta mai des.

Cu cat o aude mai rar, cu atat o asculta mai mult.

Cu cat o tine in brate mai strans, cu atat vrea sa nu-i dea drumul.

Cu cat il priveste mai vie, cu atat vrea sa orbeasca in el.

Cu cat o saruta mai intens, cu atat vrea sa i se daruiasca.

Cu cat o mangaie mai arzator pe trup, cu atat nu vrea sa se elibereze.

Cu cat ravneste dupa sanii si gura ei, cu atat o iubeste mai mult.

(..)

Cu cat tanjesc dupa dragostea lor, cu atat imi doresc sa raman in singuratate.

O schimbare pentru ea.

Imi iubesc iubita, cu toate ca de multe ori am senzatia ca nu ne mai apartinem. Uneori simt ca nu mai e pentru mine, iar eu nu mai sunt pentru ea. Ce-i drept, inca e a mea, iar eu sunt al ei. Ne avem si ne intregim, insa globul pe care l-am format in jurul nostru si care de multe ori a constituit refugiul, acel loc rupt de lume, incepe sa prinda mici crapaturi si venisoare prevestitoare de rele. Lumea noastra incepe sa se divida in doi si simt ca fericirea incepe sa prinda nuante de dor, ranire si jale. Simt rasuflarea grea a amandurora. Imi simt ochii grei si buzele ei reci.

(..)
Suntem condamnati la eliberare indezirabila.
Suntem siliti sa iesim din al nostru univers minunat.
Suntem trupul si spiritul.
Suntem noi si suntem altii.
Suntem ce nu vei gasi vreodata.

Dorita EA.

As fi vrut-o detasata si rupta de ea insasi.
As fi vrut-o mai mult pentru ea si mai putin pentru el si ceilalti.
As fi vrut sa fie altul pentru ea.
As fi vrut s-o mangai si sa-i promit schimbare.
As fi vrut sa pot.

In lipsa lui.

Am sperat.
Am asteptat si am incercat intoarcerea catre mine. Mi-a fost imposibila.
Am incercat sa cuprind marea cu bratele, iar scoicile mi-au ranit pieptul.
Am incercat sa-l sarut, dar mi-a plecat.

(..)
Ma tradeaza puterea si forta de a afisa un zambet, pe care inca le mai detin, caci inauntru sunt slaba si ravasita. Spiritul mi-e despicat in mii de parti, iar mintea mi-e-ndoliata si lipsita de vlaga.

Tot ce-as vrea e sa dispar in mare.
As vrea sa ma imbratiseze si sa ma ia la ea.

Arcuirea destinului.

Se pare ca destinul a luat o mare intorsatura, iar viata ei s-a schimbat la cateva grade spre nordul Raului. Ma aflu la vest de fericirea ce-o asteapta si la cativa pasi de prapastia in care sper ca se va prabusi. Da, am s-o indrum catre Binele din neant, caci intotdeauna, fericiti sunt cei orbi, cei goi pe dinauntru si cei nepasatori.

Sa ma ierte Dumnezeu.

Dac-as fi barbat.. (I)

..as iubi o femeie care s-ar aranja nu numai pentru ceilalti, ci si pentru ea insasi.
As iubi o femeie care nu ar ezita sa-si foloseasca parfumul cel scump pentru timpul in care sta in casa.
As iubi o femeie care nu s-ar mai gandi la silueta, in cazul in care i s-ar face pofta de ciocolata in toiul noptii.
As iubi o femeie care-ar fi feminina chiar si-atunci cand gateste.
As iubi o femeie care nu s-ar trezi inaintea mea.
As iubi o femeie eleganta.
As iubi o femeie profunda si frumoasa.
As iubi o femeie care ar fi altfel decat toate cele.
As iubi.
(..)

Surprinderea clipei.

Acum, in timp ce trag secetos din perimata tigara, imi amintesc de ea si de a noastra ultima cearta. Discutia s-a aprins intr-un bar din josul Universitatii, in care toti cei din jur, implicati indirect, isi zapaceau orbitele la fiecare auz de injuratura si scorneala ce ieseau din superba gura a iubitei mele. Impulsivi amandoi, intr-un final intarziat si mult prea asteptat de catre cei care au luat parte la tot taraboiul, ne-am ridicat de la masa, ne-am luat pardesiele si am zburat pe usa barului, sustinuti de rasuflurile celor din jur. Cearta a continuat afara, in mod inevitabil.

(Imagineaza-ti o femeie frumoasa si un barbat care-o iubeste.)

Nu intelegeam de unde pornise cearta, cert e ca la fiecare doua cuvinte rostite, mentiona numele alteia, spurcandu-i-l. Starea de betie mi se accentuase, cu toate ca afara era un frig ce-ti incremenea orice stare, gest sau sunet rostit. Am luat-o de brat intr-un mod brutal, si pana acasa parc-am tarat-o, caci mi se impotrivea total si nu vroia sub niciun chip sa se imbuneze. Drumul, spre fericirea starii noastre deplorante si a epidermei degerate, a fost condimentat de cazaturile mele stangace - moment in care a profitat si si-a incercat scaparea, insa fara noroc - si de cuvintele injurioase ale iubitei, care faceau un mare efort sa iasa din gura-i dracuita si paralizata de frig, si care, parca, nu mi se mai pareau acum atat de ofensatoare.

*Ne certam mai tot timpul si din orice. Cu toate astea, o iubeam si eram convins de faptul ca toate acele mici certuri nu pot exista decat in momentul in care exista prea multa adoratie. Ne impacam, iar apoi ne bucuram de noi. Eram fericiti ca suntem impreuna si radeam de copilariile noastre de care dadeam dovada deseori. In fond, eram doi copii, care nestiind cum sa mai atraga atentia celuilalt, incepea sa-l zdruncine sau sa-l certe, sub dorinta arzatoare de a-l atinge.

De fiecare data dupa ce o aveam, se intorcea spre mine, strecurandu-si mana cea fragila sub spatele meu solid, reusind astfel sa ma cuprinda si sa-mi dea de-nteles ca oricum mi s-ar parea mie, eu aveam sa fiu el ei pe veci. Imi spunea ca e o scorpie, iar eu nu am de ales si va trebui s-o accept asa cum e. Mi-o spunea atat de frumos, incat mereu ma intrebam daca nu cumva am de-a face cu o escroaca sentimentala, insa intotdeauna imi dadeam acelasi raspuns. Intodeauna o sarutam si-mi raspuneam la fel. Era a mea, iar eu eram al ei.
Niciodata n-aveam de ales, si chiar de-as fi avut, tot la ea as fi ramas, caci toate lucrurile, simturile si absolut toate chipurile femeiesti ma aduceau la ea. Chiar de-as fi vrut, n-as fi avut cum s-o scot din mintea si sufletul meu, caci se prinsese atat de bine, incat mi-era cu neputinta s-o indepartez in vreun fel.

(..)

Ajunsi acasa, incercam sa ma dezmeticesc, in timp ce imi incalzeam mainile degerate la caloriferul fierbinte din hol, ca sa-mi pot aprinde o tigara. Imi revenisem din starea de betie initiala si ma simteam in stare sa port o discutie. Din nefericire, eram singurul, caci ea tocmai ce se aruncase-n pat, cu speranta de a intra intr-un somn adanc inainte sa ajung eu sa-i mai trancanesc ceva. M-am asezat langa ea si am inceput sa-i mangai chipul. Era atat de frumoasa linistita, incat orice gand de a redeschide discutia a pierit din mintea mea. Am incercat s-o sarut, caci simteam ca nu doarme. Stiam ca risc sa dau curs unei noi discutii, ce nu ducea decat la uciderea lenta a frumosului dintre noi. Spre surprinderea mea, mi-a luat chipul in palme si mi-a raspuns inzecit.

(..)

Amandoi am uitat de tot. Am uitat de noi si ne-am daruit unul altuia.
Totul se intampla aseara.
Ma intreb ce voi fi nevoit sa suport astazi, pentru a o iubi din nou la noapte. Sunt dispus sa indur orice. Si-apoi, o iubesc, caci e scorpia mea si nu am de ales - trebuie s-o suport asa cum e.

Agitatia spiritului.

Incearca o eliberare apasatoare. Se zbate pentru trup, uitand, astfel, sa-i ajute scaparea. Momentan se afla in temnita ratiunii. Mai tarziu va afla ca totul s-a camuflat intr-o minunata agonie, care n-a reusit altceva decat sa-i zdruncine spiritul.

(..)
Tocmai cand incepuse sa cunoasca secretul linistii, a aparut ea, asa, din senin, soptindu-i TOT ceea ce isi dorea sa auda de la ultimul EL incoa'.

O simt calma, dar inauntrul ei stiu ca are loc vesnica lupta.
Inca o iubim.