Surprinderea clipei.

Acum, in timp ce trag secetos din perimata tigara, imi amintesc de ea si de a noastra ultima cearta. Discutia s-a aprins intr-un bar din josul Universitatii, in care toti cei din jur, implicati indirect, isi zapaceau orbitele la fiecare auz de injuratura si scorneala ce ieseau din superba gura a iubitei mele. Impulsivi amandoi, intr-un final intarziat si mult prea asteptat de catre cei care au luat parte la tot taraboiul, ne-am ridicat de la masa, ne-am luat pardesiele si am zburat pe usa barului, sustinuti de rasuflurile celor din jur. Cearta a continuat afara, in mod inevitabil.

(Imagineaza-ti o femeie frumoasa si un barbat care-o iubeste.)

Nu intelegeam de unde pornise cearta, cert e ca la fiecare doua cuvinte rostite, mentiona numele alteia, spurcandu-i-l. Starea de betie mi se accentuase, cu toate ca afara era un frig ce-ti incremenea orice stare, gest sau sunet rostit. Am luat-o de brat intr-un mod brutal, si pana acasa parc-am tarat-o, caci mi se impotrivea total si nu vroia sub niciun chip sa se imbuneze. Drumul, spre fericirea starii noastre deplorante si a epidermei degerate, a fost condimentat de cazaturile mele stangace - moment in care a profitat si si-a incercat scaparea, insa fara noroc - si de cuvintele injurioase ale iubitei, care faceau un mare efort sa iasa din gura-i dracuita si paralizata de frig, si care, parca, nu mi se mai pareau acum atat de ofensatoare.

*Ne certam mai tot timpul si din orice. Cu toate astea, o iubeam si eram convins de faptul ca toate acele mici certuri nu pot exista decat in momentul in care exista prea multa adoratie. Ne impacam, iar apoi ne bucuram de noi. Eram fericiti ca suntem impreuna si radeam de copilariile noastre de care dadeam dovada deseori. In fond, eram doi copii, care nestiind cum sa mai atraga atentia celuilalt, incepea sa-l zdruncine sau sa-l certe, sub dorinta arzatoare de a-l atinge.

De fiecare data dupa ce o aveam, se intorcea spre mine, strecurandu-si mana cea fragila sub spatele meu solid, reusind astfel sa ma cuprinda si sa-mi dea de-nteles ca oricum mi s-ar parea mie, eu aveam sa fiu el ei pe veci. Imi spunea ca e o scorpie, iar eu nu am de ales si va trebui s-o accept asa cum e. Mi-o spunea atat de frumos, incat mereu ma intrebam daca nu cumva am de-a face cu o escroaca sentimentala, insa intotdeauna imi dadeam acelasi raspuns. Intodeauna o sarutam si-mi raspuneam la fel. Era a mea, iar eu eram al ei.
Niciodata n-aveam de ales, si chiar de-as fi avut, tot la ea as fi ramas, caci toate lucrurile, simturile si absolut toate chipurile femeiesti ma aduceau la ea. Chiar de-as fi vrut, n-as fi avut cum s-o scot din mintea si sufletul meu, caci se prinsese atat de bine, incat mi-era cu neputinta s-o indepartez in vreun fel.

(..)

Ajunsi acasa, incercam sa ma dezmeticesc, in timp ce imi incalzeam mainile degerate la caloriferul fierbinte din hol, ca sa-mi pot aprinde o tigara. Imi revenisem din starea de betie initiala si ma simteam in stare sa port o discutie. Din nefericire, eram singurul, caci ea tocmai ce se aruncase-n pat, cu speranta de a intra intr-un somn adanc inainte sa ajung eu sa-i mai trancanesc ceva. M-am asezat langa ea si am inceput sa-i mangai chipul. Era atat de frumoasa linistita, incat orice gand de a redeschide discutia a pierit din mintea mea. Am incercat s-o sarut, caci simteam ca nu doarme. Stiam ca risc sa dau curs unei noi discutii, ce nu ducea decat la uciderea lenta a frumosului dintre noi. Spre surprinderea mea, mi-a luat chipul in palme si mi-a raspuns inzecit.

(..)

Amandoi am uitat de tot. Am uitat de noi si ne-am daruit unul altuia.
Totul se intampla aseara.
Ma intreb ce voi fi nevoit sa suport astazi, pentru a o iubi din nou la noapte. Sunt dispus sa indur orice. Si-apoi, o iubesc, caci e scorpia mea si nu am de ales - trebuie s-o suport asa cum e.