Seara de-acum doua seri.

Ah, am vazut-o! In sfarsit, am zarit-o! Era aceeasi ea. Aceleasi buze de-un rose irezistibil, vesnica rochie neagra si minunatii pantofi ce i se asortau cu ceasul, mi-au sarit in ochi inca de la departare. Isi cumpara flori de la o tejghea de pe Lipscani, asa c-am profitat si am alergat numaidecat spre ea. Si-a intors privirea spre aleea dinspre care veneam si probabil ca m-a recunoscut, caci a inceput sa se apropie cu pasi repezi spre mine. Cand si-a dat seama ca respectivul se dovedeste a fi intocmai cel care i se paruse ca este - adica eu, desigur - a grabit pasul si mi-a sarit in brate. Folosea acelasi parfum de altadata, acelasi pe care i-l oferisem in dar de Craciun. Avea un miros proaspat, ce aducea cu citricele si care te hipnotiza in momentul in care nasul iti intra in contact cu pielea-i inmiresmata. Ma innebunea absolut totul la ea, incepand de la culoarea ojei de pe unghiile-i alungite, pana la tocul elegant al pantofului. Am sarutat-o pe gura, din pura obisnuinta - cred, moment in care s-a produs inevitabilul, acel lucru de care ma ingrozeam in sinea mea, in mod inconstient si de care refuzam sa cred c-o sa am parte vreodata - mana ei mi-a impins usor pieptul, in semn de respingere. Am trecut cu vederea gestul si am inceput intr-un mod copilaros, cu scopul de a anima ratacirea sarutului neprimit, s-o intreb de-ale lumii. Timp de cateva ore ne-am plimbat, dupa care ne-am retras intr-o ceainarie si am inceput sa ne rascolim trecutul, anii in care am fost impreuna, reusind astfel sa ne zdruncinam pana si cea mai mica urma de resemnare. Cu toate ca-mi povestise de noul ei iubit, si cu toate ca ma lasase pierdut cand incercasem s-o sarut, buzele-mi au simtit din nou nevoia acuta de a se indrepta spre ale ei, caci simteam ca inca ma iubeste. Simteam ca intrase in noua ei relatie doar pentru a ma uita. Simteam, iar trupul ei de necontrolat mi-a dovedit-o. Timpul a zburat cu noi, unul in bratele celuilalt, iar rujul ei aprins s-a mulat pe gura mea tremuranda.

(..)
Am adus-o in vechiul nostru apartament. Nu-l vandusem, cu toate ca dupa ruptura de ea ma gandeam s-o fac. Nu m-am bucurat niciodata mai mult de ea, asa cum am facut-o alalteieri. Cu fiecare culoare stearsa de pe chip, a devenit mai mult ea. Cu fiecare haina de care trupu-i scapa, devenea mai mult a mea. Am avut-o. Dupa mult timp, a fost din nou a mea. Desi e a altuia, o simt a mea. Doar a mea. Simt ca fiecare particica din ea inca-mi apartine. Simt ca nu mai saruta pe nimeni cum ma saruta pe mine. Simt ca nu se mai daruieste nimanui pe deplin, asa cum mi se daruieste mie. Asa cum mi s-a daruit dintotdeauna, caci am fost intaiul ei barbat si asa cum va fi, voi ramane cunoscatorul dintai al freamatului ei.

Asa cum eu voi fi al ei, ea va fi a mea, indiferent cu ce femei voi avea de-a face eu, indiferent cu ce barbati va fi ea de-acum inainte. Stiu ca oriunde vom fi si cu oricine vom fi de-a lungul vietii, destinul ne va aduce impreuna.

(Si amandoi stim ca numai noi doi putem intelege forta sa.)