Iubito, nu-mi lua nemurirea,
Şi nu-mi păta din nou obrazul
Cu ale tale sărutări nătângi,
Cu a ta gură însetată şi fadă ca un scrum.
Şi nu-mi atinge din nou fruntea înstrunată,
Cu ale tale palme înăsprite,
Pe care ţi le-aşez acum în lacrimi,
Uşor şi rece pe-al tău neted piept,
Căci reci şi moarte sunt de azi spre mâine,
Palmele, gura, fruntea
Şi tot ce-am iubit la tine.