Noapte bună, cer senin!

Azi-noapte am adormit cu ochii la frumoasa şi plina lună. Cred că a fost pentru prima dată când am reuşit să fac asta din al meu bârlog, din al meu pat dezrobit. A fost o noapte deosebită, in care mi-am recăpătat libertatea mult aşteptată. Când am păşit în afara închisorii, luna m-a aşteptat în toată splendoarea ei, aşa cum ştia că îmi va plăcea s-o văd.

Am rămas cu ea până ce soarele şi-a făcut apariţia. Nu puteam s-o las în voia zorilor, caci cunoşteam prea bine sentimentul solutidinii şi ştiam, in sinea mea, că are nevoie de mine, cu toate e veşnic fericită în singurătatea ei plină.

Aşteptăm Învierea

Începe săptămâna cu o cafea rece, o ţigară şi cercei roşii.

Asta e EA, în aşteptarea Paştelui.

Angelus

Dacă am să povestesc, dacă am să încerc să scriu, să explic acest haos frumos din jurul şi capul meu, sunt convinsă de faptul că se va pierde mult din sfinţenia şi puritatea clipei trăite.
De fiecare dată când mă întorc aici, mă întorc -parcă- mai lucidă, mai resemnată, mai iertătoare, mai detaşată de întreaga babilonie.
Mai fericită şi împăcată cu gândul că trăiesc un haos tolerabil.
Suportabil minţii mele.

(..)
Gândurile sunt obtuze într-o frunte pătrunzătoare.
Mă întorc acolo, de unde-am plecat.
Data viitoare am să mă întorc mai fericită.
Promit, iubite angelus!

Declin în iertare

Acum ştiu că trebuie să fii ranit, ca să inveţi să vindeci rana altuia.
Acum ştiu că trebuie să mă las rănită, pentru a putea ierta.
Acum ştiu că tot ce-am avut frumos, de fapt, n-a fost decat cauza care a dus la apariţia puroiului.
Acum ştiu că am de aşteptat apariţia cojii.

În rest, durere şi toleranţă.

Pe aripile Lui

Ridică-te, iubito,
Căci soarele te vrea,
Sub ploaia noastră rece,
Stând sub mantaua mea.
Ridică-te-n lumină,
Ca să te văd clipind,
Clăbuci de rază pură,
Căprui sub baldachin.
Ridică-ţi şi-a ta frunte,
Ridic-o către Cer,
Căci îngerii se-nchină,
La al tău surd amor.

În căsuţa de lângă mare

M-am trezit în dimineaţa această, iubitule, cu o durere şi un gol în dreapta mea. Cu faţa spre fereastră şi cu o mână sub pernă.

(Aş fi vrut să mai stai macar până la al nostru Răsărit..)


Când mă ridic de la pământ,
Cu tine-n braţe, spre amurg,
Mă paşte dorul de iubire,
De rază plină,
De zâmbet pur,

Dor de lumină.


Şi-mi vreau din întuneric pacea,
Pe care-o am când te privesc,
Când îţi ating aripa fină,
Când te sărut,
Când îţi zâmbesc,

În dulcele amurg ceresc.


Şi-apoi lasă-mă-ncet în raze,
Cu privirea catre mare,
Din ale tale braţe goale,
Şi vindecă-ne de Soare,
Căci a rămas pierdut în zare,

În căsuţa noastră de langă mare.

O, dulce veac..

Acoperă-mi chipul cu palmele tale,
Pe care odată le sărutam cu patimă şi dor,
Chiar dacă erau ale mele.
Chiar dacă trupul tău era lipit de-al meu.
Chiar dacă erai cu mine şi cu totul al meu.
Acoperă-mi pieptul cu sărutările tale,
După care râvneam chiar şi când le aveam.
Chiar şi când ştiam că sunt doar pentru mine.
Chiar şi când erau ale mele.
Acoperă-mi golul cu pieptul tău,
Pe care îmi aşezam capul
După nopţile de iubire.

Acoperă-mi lipsa.
Acoperă-mi neliniştea.
Acoperă-mi neîmplinirea.
Acoperă-mi întreg trupul gol cu tine.
Acoperă-mă cu dragostea ta uitată.

Umbrele trecutului

Când mă uit în urma-mi,
Te văd iar pe tine,
Cu toate că de mult eşti plecat.
Îmi întorc privirea,
Dar rămâi unde te-am lăsat.
Acolo, în acel loc, ştiut doar de mine.
Trăit doar de noi.
Încerc să-mi întorc privirea către prezent
Şi-mi aprind o tigară,
Dar nu fac decât să dau din nou peste chipul tău,
Căci cu tine îmi plăcea să fumez.
Ajută-mă să am ultimul fum tras cu tine.
Ajută-mă să-mi îndrept capul catre soare,
Căci aici plouă,
Iar tu ai uitat să mă aperi de ea.

Orient dorit

Şi după ce mă iei de mână
Şi-mi spui în şoapte răsăritul,
M-atingi cu gura ta pe frunte,
Cu riduri fine, cu buze sfinte.


Şi-mi spui că inc-am gust de soare,
Căci a mea gură încă doare,
În drumul ce-l străbat prin raze,
Prin scoici pictate, prin trupuri goale.


Şi ah, iubito,
Dă-mi iarăşi seva ta.
Dă-mi rostul gurii tale,
Căci încă mor,
Pierdut în ea.


Şi ah, mai dă-mi un singur răsărit,
Să te iubesc cum n-am iubit,
Să îţi ating fruntea-nsorită,
Cu riduri fine, cu buze sfinte.