Noapte bună, cer senin!

Azi-noapte am adormit cu ochii la frumoasa şi plina lună. Cred că a fost pentru prima dată când am reuşit să fac asta din al meu bârlog, din al meu pat dezrobit. A fost o noapte deosebită, in care mi-am recăpătat libertatea mult aşteptată. Când am păşit în afara închisorii, luna m-a aşteptat în toată splendoarea ei, aşa cum ştia că îmi va plăcea s-o văd.

Am rămas cu ea până ce soarele şi-a făcut apariţia. Nu puteam s-o las în voia zorilor, caci cunoşteam prea bine sentimentul solutidinii şi ştiam, in sinea mea, că are nevoie de mine, cu toate e veşnic fericită în singurătatea ei plină.