Dacă am să povestesc, dacă am să încerc să scriu, să explic acest haos frumos din jurul şi capul meu, sunt convinsă de faptul că se va pierde mult din sfinţenia şi puritatea clipei trăite.
De fiecare dată când mă întorc aici, mă întorc -parcă- mai lucidă, mai resemnată, mai iertătoare, mai detaşată de întreaga babilonie.
Mai fericită şi împăcată cu gândul că trăiesc un haos tolerabil.
Suportabil minţii mele.
(..)
Gândurile sunt obtuze într-o frunte pătrunzătoare.
Mă întorc acolo, de unde-am plecat.
Data viitoare am să mă întorc mai fericită.
Promit, iubite angelus!