În căsuţa de lângă mare

M-am trezit în dimineaţa această, iubitule, cu o durere şi un gol în dreapta mea. Cu faţa spre fereastră şi cu o mână sub pernă.

(Aş fi vrut să mai stai macar până la al nostru Răsărit..)


Când mă ridic de la pământ,
Cu tine-n braţe, spre amurg,
Mă paşte dorul de iubire,
De rază plină,
De zâmbet pur,

Dor de lumină.


Şi-mi vreau din întuneric pacea,
Pe care-o am când te privesc,
Când îţi ating aripa fină,
Când te sărut,
Când îţi zâmbesc,

În dulcele amurg ceresc.


Şi-apoi lasă-mă-ncet în raze,
Cu privirea catre mare,
Din ale tale braţe goale,
Şi vindecă-ne de Soare,
Căci a rămas pierdut în zare,

În căsuţa noastră de langă mare.