Tocmai ce i-am cantat. Ea mi-a luat chipul in palme si mi-a raspuns prin versuri. Prin cuvinte si necuvinte. Prin saruturi si tendresse.
Zdrobindu-i sanii la pieptul meu, am simtit-o toata.
Sarutand-o, i-am simtit gura si glasul.
Iubind-o, m-am simtit pe mine.
Inca o iubesc. Cu cat o simt mai mult, cu atat imi dau seama ca tot ceea ce reprezinta ea devine o obsesie pentru mine. O obsesie morbida, o nevoie bolnavicioasa si imperioasa de a o avea, ce imi cuprinde ratiunea si sufletul. O obsesie care ma tine-n viata.
(Ea insasi reprezinta viata fara de care am sa cunosc bezna din lumina. Alaturi de ea am sa inving dorinta mortii, care in absenta ei naste o lumina orbitoare-n mine.)
O ador si e a mea.
Si-atat.