Ai voştri vii. În lumea mea, morţi.

Aruncând o privire asupra întregilor scrieri din trecutul recent, constat că sunt unele însemnări în care, în clipa de faţă, nu mă regăsesc absolut deloc. Odată cu asta, realizez cât de copilă am fost şi încă sunt.

(..)
Niciodată nu am ştiut ce vreau, cu toate că în fiecare moment de cumpănă eram convinsă că vreau ceea ce deja am. Abia acum realizez că acel bine din închipuirea mea, nu era decât acel cumplit rău de care m-am ferit întotdeauna.

Gândind cu mintea de-acum şi cu sufletul înviorat, îmi dau seama că nu am avut niciodată ceea ce am vrut, iar ceea ce am avut, de fapt, nu am avut niciodată.

(..)
Glavă încheiată.