-Unde te duci atât de grăbită ? , mă întreabă în timp ce soarbe iritant din cafeaua fierbinte. -Să mă arunc peste balcon, îi spun. -A! Bine. Credeam că te duci după ţigări.
Sunt aşa şi pe dincolo şi pe dincoace, iar normalitatea mea începe de acolo de unde, pentru ceilalţi, începe anormalitatea lor! Nu mă căuta, nu ai să mă găseşti!