De-ai fi tu apus în mare
Şi o stea căzută-n val,
M-aş lăsa străpunsă-n scoici,
Să te simt în mine iar.
De-ai fi malul cel uscat
Şi nisipul ars de soare,
Mi-aş lăsa rănită buza,
De-a ta gură unsă-n ploaie.
De-ai fi briză peste trup
Şi un cer întunecat,
M-aş lăsa iubită-n zori,
De-al meu drag întârziat,
Sub un răsărit uitat.