Întoarcerea în abis.

Plecând spre al tău refugiu,
M-am rătăcit printre valurile apusului.
Scoicile m-au adus la malul prezentului,
Unde pietrele sfărâmate m-au aşteptat.
M-am gândit la tălpile tale fine

Şi-atunci m-am rănit.

Am rămas în faţa soarelui nedeşteptat,
Aşteptând trezirea stării de veghe.

Întors spre noi,
M-am izbit de marea ta.
Valurile mele ţi-au şters urmele tălpilor,
Luându-mi, odată cu ele, speranţa de a te găsi printre scoici.
M-am simţit lovit de raze

Şi-atunci am ştiut că te-am pierdut.

M-am ridicat în faţa mării,
Cerându-i umbra ta îndoliată.

Plecând spre ea,
M-am îndepărtat de urmele tălpilor tale,
Rămânând pierdut în răsărit, unde am simţit nisipul fin.
Valurile mă aruncaseră spre trecutul nostru,
Unde scoicile-şi pierduseră mirosul tău.

Şi-atunci am ştiut că ai plecat în mare.