Anotimpurile ei

Cum să fie iarnă, iubito, când în ochi văd flori gălbui? Cum să fie toamn-afară, când în gură am tămâi? Cum, iubito, să-ţi arăt, că eşti veşnica mea vară, când nu văd ploi şi ninsori, ci doar ros' obraji de zmei, dulci în gură, veşnic moi? Cum să fie primăvară între ale noastre buze, cand sarutul ce mi-l dai e de-o-ntreagă goliciune? Cum să nu fii vremea calmă, între soare, picături, între nuci si mere dulci, între sânii arşi de soare, între scoici si scumpa mare?