Aud cu dor.

Aud cu tristeţe ai tăi paşi din trecut,
Aud şi fericirea de care m-am temut.
Aud şi simt o şoaptă plecată asupra mea,
Aud şi clipele când deveneam a ta.

Aud o mângâiere, ce încă te mai doare,
Aud freamătul buzelor, ce strigă-n arsul soare.
Aud cu dor cum cheamă luna şi plânge în ascuns,
Aud nopţile când mă iubeai, cu ei, deasupra, sus.

Aud din depărtări o voce timorată.
Aud cum te rugam să mai învii o dată.
Aud şi visul mut în care m-am găsit,
Aud când te-am atins şi ai plecat rănit.

Aud chemarea noastră către un veşnic cer,
Aud şi fericirea de care încă mă tem,
Aud şi zilele cu noi ce nu o să mai vină,
Aud şi pasul tău greoi, ce urcă spre lumină.