În lumea de acolo. De acolo, de unde nu te poti întoarce.

De multe ori a simţit nevoia să plece. Să plece de tot, dar se pare că mai are de stat aici ceva vreme. Sau poate că nu..

(..)
Îşi doreşte atâtea lucruri..

Nu mai vrea nimic din ceea ce are, căci nimic din ceea ce are nu îi este indispensabil.
Îşi doreşte să plece, să renunţe la tot şi să îşi trăiască timpul rămas întocmai cum simte.
Întotdeauna a simţit o chemare spre intensa trăire a vieţii, căci tot timpul a avut sentimentul că n-are să aibă o viaţă lungă. Tot timpul a ştiut că trebuie să îşi trăiască clipele. Tot timpul a făcut asta. Nu are niciun regret, căci ştie. Faptele, gândurile din trecut, pe care acum le vede ca fiind greşeli, la vremea lor, au fost cele mai dorite lucruri. Şi chiar dacă nu au fost dorite arzător, au fost ZIDITE, întocmite pe baza unui gând, a unui scop, a unei minţi lucide pe-atunci.

(..)

Acum vrea să adoarmă.
Se simte atât de singură, încât gândul că nu cunoaşte altă stare a ajuns să o liniştească şi să o ducă cu gândul în depărtări.

Noapte bună, iubita mea!