luni, 1 noiembrie 2010

Fără căpătâi.

"Spune-mi că eşti, căci fără un dor nu-mi văd menirea. Am nevoie de tine şi de un oricare EL din tine, căci fără tine nu pot deschide ochii către ziua de mâine. Fără gândul că m-ai putea iubi cândva, n-aş avea puterea de a face încă un pas către vindecare. N-aş putea aştepta trezirea soarelui. Fără tine n-aş putea să simt zorii întârziaţi şi nici noaptea ce-o să vină.
Spune-mi că ai să rămâi până când o să cadă luna peste ziuă. Spune-mi că ai să ştii când să vii. Şi mai spune-mi că n-ai să mai pleci, căci fără tine nu pot îmbrăţişa dragostea. Fără tine nu pot spera la viaţă.
Spune-mi c-ai să fii al meu de-acum. Spune-mi că aşa ai fost mereu şi mai spune-mi că rămâi al meu, căci fără tine nu pot săruta decât buzele morţii ce tânjesc tainic după al meu sărut."