Este asemenea cărţii cu mult prea multe file albe, dar nicidecum nesfârşită, ci dimpotrivă, finită şi cusută de acea coperta uzată a trecutului de mult uitat, regăsită în sicriul neîncuiat, mângâiat şi plâns de-atâtea chipuri necunoscute.
(..)
Prea multe file rupte, prea multe rânduri şterse.
Prea puţină cerneală pentru prea multe gânduri.
Mult prea multă durere pentru a cârpi amintiri pe fiecare pagină rămasă şi înlăcrimată.
Prea rarefiate file pentru un condei atât de violent şi sângeros.
Prea mulţi morţi printre prea puţini vii.
Prea multe răni peste obrazul atât de alb şi mult prea multe lovituri într-un suflet pătimitor.
(..)
Prea multă viață pentru un trup agonizant.