Compromişii stropi.

Când acel lucru de care te-ai ferit întotdeauna te izbeşte din plin în faţă, în minte şi în inimă, îţi doreşti sa nu fi avut niciodată conştiinţă, suflet şi minte umană. Tot ceea ce îţi doreşti, într-un astfel de moment nenorocit, este să te laşi pradă acelor trăiri netrăite, care au aşteptat întotdeauna momentul în care tu să le dai viaţă şi să le trăieşti. Tot ceea ce vei vrea atunci, va fi să nu fi ştiut ce înseamnă un ţăruş înfipt în centrul spiritului, în plină zi de ploaie. Tot ceea ce ai să simţi va fi dispreţ şi nori deasupra trupului.

În rest - soare terfelit în ploaie.