De fiecare dată după ce recitesc o carte, găsesc în ea cuvinte în care nu m-am regăsit ultima data când am citit-o. Vorbesc, desigur, de acele cuvinte în care mă regăsesc de-a dreptul, după câteva dăţi de lecturare.
"Defectul tuturor oamenilor este că aşteaptă să trăiască, deoarece n-au curajul fiecărei clipe. Toţi învăţam să trăim după ce nu mai avem nimic de aşteptat, iar când trăim nu putem învăţa nimic, fiindcă nu trăim în prezentul concret şi viu, ci într-un viitor fad şi îndepărtat. (Emil Cioran)
(..)
Câtă dreptate. De ce oare n-am luat aminte la cuvintele lui încă de prima dată când le-am auzit? Şi de ce nu avem curajul să trăim fiecare clipă?
Câtă prostie.
Îndurare. Milostă de noi, căci sărmani proşti mai suntem.