Regăsirea funebră

Pentru sufletul ei mort de mult, mă înclin şi îi ofer trupul meu viu şi rece.

(..)
Niciodată nu am putut să mă detaşez de propriul spirit, motiv pentru care am asistat la uciderea sa lentă.

Încă îmi amintesc despărţirea de el.
Încă simt fiorul mortuar şi orice aş face, nu pot scăpa de această tresărire lugubră, care mă pândeşte până-n cele mai dulci gânduri ale reîntoarcerii.

(..)
Iartă-mă, suflet.
Iartă-mă, căci n-am ştiu să te păstrez pentru mine.