luni, 21 iunie 2010

Sunt cum n-am mai fost.

Departe de trecut, sunt eu, aici, în prezent. În acel prezent pe care nu am reuşit niciodată să-l văd în lumina viitorului. În sfârşit, perdeaua ce-mi acoperea ochii a luat foc. Odată cu aceasta, tot trecutul s-a făcut scrum, iar cenusa sa a fost luată de vântul candorii. Ochii îmi sunt din nou căprui, iar sufletul.. o, sufletul este din nou al meu.

Sunt atât de fericită..
..cum n-am mai fost.