Singurătatea mea în doi.

Am realizat că nimeni nu contează. Nimeni nu merită iubirea ta, săruturile tale, mângâierile şi toate cuvintele mari. Nimeni nu contează si nimeni nu va conta, până în acea clipă. Până în acel moment unic, singular. Când am să-l trăiesc, am să fiu şi am să fiu cu totul, căci ştiu, cândva săruturile mele vor găsi buzele şi chipul unui bărbat care va fi altfel decât ceilalţi. Iar atunci va fi lumină şi tot ceea ce va ieşi la iveală va fi adevărata forţă a iubii, ce se regăseşte în profunzimea cuvântului, ce nu a avut nicicând posibilitatea de a se face auzit şi în adâncurile sufletului meu îmbelşugat de iubire, care n-a putut să-şi manifeste dragostea niciodată.

Va fi El.
El şi restul lumii.