duminică, 13 iunie 2010

Reculegerea.

Dacă e să crezi în ceva anume, acel ceva îţi va arăta drumul către regăsirea mult dorită. Niciodată nu am avut privilegiul de a cunoaşte adevărul în reala sa splendoare, căci în mintea mea netrăita refuzam să cred într-un adevăr camuflat. Am preferat să trăiesc în minciună şi să fiu fericită, în nepăsarea gândului de a încerca să găsesc adevărul întunecat al luminii. De cele mai multe ori, mai devreme sau mai târziu, o astfel de atitudine îşi găseşte finalul într-o suferinţă nevoită să existe, suferinţă ce se va transforma într-o vreme îndelungată de fericire, de resemnare, de nepăsare, care nicicând nu va mai cunoaşte sângele ţâşnit din palma trecutului, pe care adoram s-o sărut cu patimă.

Rămân recunoscătoare spiritului refăcut şi acelor semne ce m-au îndrumat către calea luminii interioare.