Ploaia mea cu soare blând.

Întorcăndu-mă spre trecut, cu aceşti doi ochi ai prezentului, observ anumite nuanţe care se reflectă în mirodeniile ploii din noaptea în curând uitată, ce prevestesc un viitor cu soare şi rândunele-de-ploaie.
Sunt pregătită să-mi iau zborul de pe gardul mult iubit odată.

Aripile mele nu vor mai zbura niciodată catre braţele tale.
Trupul meu nu va mai cunoaste însufleţirea gurii tale, iar chipul meu nu va mai fi niciodată privit de către ai tăi ochi, pe care numai eu ştiu cat i-am iubit.

Am să plec spre copacii singuratici.
Acolo îmi voi găsi liniştea.

Noapte bună, soare crud.
Noapte bună pentru totdeauna.