duminică, 16 mai 2010

Antitetic

Nu am fost, nu sunt şi n-am să fiu niciodată un om cu minte la cap, deştept, abil şi cultivat. Sunt omul cu foarte puţine calităţi şi foarte multe defecte. Nu sunt nici frumoasă, nici deşteaptă, nici citită şi nici măcar interesantă. Uneori păr a fi câte puţin din fiecare, dar nu este decât o simplă năluceală. Sunt, aşadar, omul cu puţine de luat şi multe de dăruit. Sunt omul diferit de restul celorlalţi, şi nu în sensul în care ceilalţi sunt diferiţi de restul, desigur. Sunt cel care te aude, când ceilalţi rămân surzi şi cel care te vede, când ceilalţi orbesc. Sunt cel care este, de fapt, cum alţii nu îl văd. Sunt cel care îţi poate dărui totul, dacă îl simţi. Sunt tot ce poate fi mai rău. Sunt tot ce poate fi mai bun şi tot ce îmi doresc să fiu.

Păr cu vreţi voi, sunt cum nu simte niciunul.