Vremelnice negrituri.

Întotdeauna m-au iritat teribil oamenii din exterior, care şi-au spus punctul de vedere în ceea ce priveşte o problemă mult prea greu de înţeles pentru a lor minte. Evident, mă refer la un punct de vedere total tâmpit, căci necunoscând factorii, pe care nici măcar cei din interior nu-i cunoşteau în totalitate, n-au făcut decât să lase pete pe albii pereţi.

Câtă prostie! Ce judecată şi ce suflete fără de suflet!

Judecaţi-mi judecata, dar oricât aţi judeca-o, veţi realiza, în timp, că petele negre nu au avut decât rolul eşarfei ce v-a acoperit ochii, văzători orbi!

Acum nu pot să fiu decât fericită, căci ştiu, cândva veţi bate cu pumnii în pereţii mei albi.