Nimeni nu poate.

Nimeni nu poate să conteste tot ceea ce se întâmplă cu noi înşine. Nimeni nu poate să conteste realitatea. Nimeni nu poate s-o accepte. Nimeni nu are puterea de a-şi privi realitatea cu ochii minţii, căci dacă ar face-o, mintea i s-ar întuneca, iar inima i s-ar opri.

Eu îmi accept realitatea, pentru că o simt. Realitatea mea a fost întotdeaua UNA, aşa cum destinul, de altfel, este UNUL singur. Nimeni nu-mi poate bruia destinul, căci el a fost scris dinainte să apară sfinţii, femeile şi toţi ceilalţi, care cred că îşi pot continua destinul lor spre fericire, bătând pasul pe una din căile drumului meu.

Eu îmi accept destinul, căci îl simt şi l-am văzut.
Destinul meu este fericirea râvnită de către cei lacomi, care, mai devreme sau mai târziu, vor trebui să reziste focului stârnit din inimă, care nu se apinde decât cu lumânarea pedepsei, în locul scris şi dat de mult. În Iad.

(..)
Îngeri vouă!

Va dăruiesc îngerii ce mă iubesc, pentru a vă ajuta ridicarea-n Paradisul mult iubit.