"Un suflet care să nu fie pierdut? Arătaţi-mi-l !"

Dimineaţa mea a început în plină după-amiază. Am reuşit, după o vreme îndelungată, să îmi sting setea de somn adânc, profund şi continuu. Mi-am savurat cafeaua, am tras însetată din ţigară şi m-am gândit la cât de imatură şi ingenuă sunt şi la viaţa pe care sunt pe cale s-o închei, metaforic vorbind, desigur. Sper ca după ce-am să fac 20, să am revelaţia supremă a minţii şi-a inimii, iar odată cu aceasta, să încep a mă maturiza şi a gândi lucrurile cu o minte mult mai liniştită, să îmi păstrez tot ce-am avut şi să învăţ să am grijă de întreg sufletul meu.

"Un suflet întreg, chiar dacă se abate pe căi rătăcite, rămâne mare." (Camil Petrescu)